Monat rezeptCele mai bune retete

  • Grillteller

    Meine weißen (und schwarzen) Brüder, geht zum Fleischladen in eurem Stadtviertel und setzt euch in einer Art Warteschlange voll Disziplin, indem ihr „Die Physiologie des Geschmacks" von Brillat Savarin lest (von dem wir alle gelernt haben, dass die Wachtel nur da gegessen werden sollte, nachdem wir sie sechs Stunden durch die Wärme der Sonne, auf der geräumigen Krempe unseres bäuerlichen Hutes getragen hatten), kauft Milz, Würstchen, Nieren,Rippen, Herz und Fleisch. Ich konnte letzte Woche ein wenig von jedem nehmen.

    Ich kam glücklich nach Hause und nachdem ich den Ofen eingeschaltet hatte, legte ich drinnen auf einen umgekehrten Topfdeckel (es war Wasser im Topf bis über seine Mitte. Nachdem ich den Blut von den Eingeweiden gewaschen hatte, salzte ich sie, auch Pfeffer oder Majoran hinzu, streute ich ein wenig Paprika (gekauft in Griechenland) darauf und alles auf der großen Krempe. Nach nur einer halben Stunde hatte ich die gemischte Grillplatte (oder, wie man in der Vergangenheit gesagt hat, wenn dieses Gericht auch in unseren Restaurants zu finden war, „ein kleines Sigril"!) sättigend, billig, lecker und erstaunlich einfach zu zubereiten (auch für Anfänger ). Es kann mit einer warmen Polenta gegessen werden, und auch mit einigen sauren Melonen! Und mit Molan (eine Art Hauswein). Eigentlich, neben einer Korbflasche.

  • Gulyaş am Kessel

    Zutaten: Pfeffer, Paprika, Kartoffeln, Zwiebeln, Kümmel, Lorbeer, Rindfleisch  

    Ein Gericht in der frischen und Hunger-gebenden Luft, im offenen Feuer brennend unter einem Kessel neben Freunde, die sich versammelt haben, um das gleiche Essen zu geniessen, übersteigt das Gulasch seinen Zustand als dicke Suppe oder Eintopf aus Rindfleisch und strebt nach etwas mehr. Was ist Gulasch eigentlich? Eine dicke Suppe oder ein Gericht aus Rindfleisch, Zwiebeln und Paprika - ein bisschen fett und teils scharf - mit Klößen oder Kartoffeln gekocht in seiner gewürzten Brühe. Denn Paprika, die leicht mit Fleisch, Zwiebeln und Paprika gebraten ist, ist es, was das authentische Geschmack, die bitter-geräucherte Patina, dieser Art von ungarischem Gericht gibt, das vom gleichem Erfolg in Österreich, Norditalien, auf der ganzen Tschechischen Republik und der Slowakei, Slowenien, Serbien und Rumänien genießt.

    Gulyás, Guias - wie es im Ungarischen ausgesprochen wird - bedeutet nichts anders als Cowboy. Denn es ist aus Rindfleisch. Es gibt mehrere Erweiterungen des Gulasch, durch das ganze alte österreichisch-ungarische Reich verbreitet, aber einige Konstanten müssen da sein: Fleisch, Zwiebeln, Paprika, Paprikagewurz, Pfeffer, Tomaten und Kreuzkümmel, grüne Petersilie. Die Klöße können mit Kartoffeln, zwei Esslöffeln Sahne ersetzt werden, vielleicht auch einem Esslöffel Mehl, ein paar Lorbeerblättern und etwa drei Knoblauchzehen, einem Sellerieblatt. Als Variables würde auch der Form der Aggregation (Suppe oder Eintopf) eintreten. Ich entscheide mich für Eintopf. Ich fühle mich nicht allzu gut bei dem Gedanken, dass ich neben einem Kessel zwei Stunden bleiben kann, um eine Suppe zu machen. Hier ist das Rezept für ein garantiert gutes Gulasch mit Kartoffeln, dass wir unser Leben einfach machen kann. Freunde wissen warum. Wer hat mit unendlichen Vorsichtsmaßnahmen auf einem Berg zwei rohe Eier getragen und versuchte, Knödel in der provisorischen Küche neben einem Zelt zu machen-weiß, was ich sage. Es ist unmöglich einen Fehler beim Gulaschkochen zu machen, vor allem wenn man Freunde in der Nähe und Feuer unter dem Kessel hat.

  • Womit reparieren wir uns?

    Das ist die Frage, die mir, nach den Feiertagen, Bekannten und auch meine Unbekannten stellen. Ich möchte fast auf die Küche aufhören, aber ich tue es nicht, weil es das einzige Job ist, wo ich noch eine Chance habe, mich zu qualifizieren, mit der Zeit ...


    DIE EINGEWEIDE. Beginnen wir mit der Eingeweidensuppe, die beste Suppe die uns nach einer Nacht vollem Essen und Getränke wiederbeleben können. Die Eingeweidensuppe ist gut am Morgen, um die Wirkungen vom Wein zu verjagen, kann aber auch zum Mittagessen, am Mittag, gegessen werden, denn einfach niemand zwingt uns Frühaufsteher zu sein ...
    Die Eingeweidensuppe hat drei Geheime: wie ich schon sagte, kochen Sie sie nicht im Wasser - aber in einer Fermentation von Weizenkleie und Hirse. Fügen Sie zum Kochen ein, ein Kirschenzweig. Und da das fette Fleisch, in Streifen gefaltet, kocht, plus die Hühnereingeweiden, der Koch muss unbedingt ein Glas Rosé Wein trinken.
    Nun, die Eingeweide mit Verzögerung gekocht, traditionell, gewürzt mit einem Eigelb und circa drei Haus tocmăgei (eine Art von Champignions), bedeckt mit gehackten grünen Gewürzen und gewürzt mit einem Thymian Zweig, werden für uns den ersten Morgen des Jahres erträglich machen, und wir werden vielleicht die Not fühlen, noch einen Löffel daraus zu nehmen ...
    DIE KUTTELNSUPPE. Also Sie reparieren sich mit Kuttelnsuppe. Es ist nicht schwer zu tun, nur das sie kocht viel, verflucht es sein (mindestens 6 Stunden). Ja "Ich lehre euch gut: der Verkaterte hat kein Geduld für 6 Stunden! Also, wenn nötig, kaufen Sie eine Tüte Kuttelsuppe, kochen Sie sie, setzen Sie Knoblauch und Essig ein, ein wenig Pfeffer, ein Eigelb auf den Plattenboden, Sahne und so ist es schneller ...
    DIE SÜLZE. Ja, ja, keine starren Augen, denn wir sind nicht im Nachtkino! Sie können sich mit Sülze reparieren! Unter einer Bedingung: sie muss nicht vom Schwein sein! Unter einer anderen Bedingung: sie muss viel Saft haben. Unter einer letzten Bedingung: bei ihr muss sie eine dünne Meerrettichsauce und Essig ...
    KALTE SUPPE (ohne Feuer!). Die einfachste Suppe in der Welt, entweder ohne Herd oder Ofen! Setze in einen Liter Sauerkrautbrühe geriebene Zwiebel ein, geriebene Sellerie, geriebene Karotten, geriebenen Meerrettich, fein gehackter Dill und Petersilie. Ein wenig scharfer gemahlener Paprika und ein wenig Pfeffer. Gut mischen dann in Vorhalle, in der Kälte stellen, für ein paar Stunden. Wenn Sie verkatert sind, wird die zukommende Kälte wie gesegnet erscheinen .

    Wie Sie gesehen haben, es gibt was, womit Sie sich reparieren können. Aber mal sehen, womit Sie Ihre Bäuche von nun an füllen ...

  • Spaghetti Milanese

    Zutaten (4 Portionen): 1 Paket von originallen Spaghetti, 200g Käse, 150g Olivenöl, 2 Eier, eine große Zwiebel, 150g Praga Schinken, 3 Tl Zucker, Salz, Thymian, Pfeffer, Paprika, Dill, frische Petersilie, Ketchup, ein Gläschen Olivenöl.


    So, nachdem Sie Wasser in einem großerem Topf zum Kochen gelegt haben, gießen Sie grobes Salz dazu, und warum nicht auch ein Tropfen Öl (damit sich die Spaghetti zueinander nicht kleben). Wenn alles kocht, werfen Sie die Pasta dahin, ganz oder gehackt, je nach Geschmack. Wenn die Spaghetti gekocht sind – nach ca. 20 Minuten – nehmen Sie sie aus dem Topf heraus und seihen sie! Dann halten Sie sie ein wenig unter fließendem Wasser.
    In einer Pfanne oder einem Topf (Edelstahl falls vorhanden) erhitzen Sie ein wenig das Öl, indem Sie die Zwiebel klein hacken und sie in die Pfanne zum braunen werfen; wenn sie ein bißchen braun wird, geben Sie darauf: der geriebene Käse, gewürfelte Oliven, die geschlagenen Eier, den Zucker, das Salz, den Pfeffer, den Thymian, die Paprika und die Spaghetti am Ende. Rühren Sie einige Male (aber nicht weniger als 5 Minuten, bis die Pasta ein wenig braun wird – wenn möglich auch ein bißchen vertrocken) und darüber reiben Sie mehr Käse, schlagen Sie noch ein Ei und gießen Sie es auch drin, und dann streuen Sie Dill und gehackte Petersilie.
    Überflüssige Tipps: die Pfanne muss voll Saft sein, sonst werden die Spaghetti Moussaka! Danach haben Sie mehr Möglichkeiten: dazu verdünnte Tomatensauce geben, Ketchup verdünnt mit Brühe, oder dazu einen Pint gutem Wermut, mit Soda gemischt ... (unnötig hinzufügen, dass nach dem Gießen von Sauce alles kommt zurück in den Ofen für etwa 10-15 Minuten).
    Nötige Tipps: Sie müssen gut trinken, denn diese Milanesen sehr schwer sind! Was? Wieso was? Wie lange bringe ich Ihnen ästhetische und önologische Erziehung bei und Sie wissen es noch nicht? Entweder fünf Liter frisches Bier oder drei Liter alter Wein.

    Guten Appetit!

  • Cabbage a la Cluj

    So nach Zerkleinern von einer Zitrone Wodka (oder kaltem Schnaps), hacken Sie ein Sauerkraut klein mit einem scharfen Beil. Lassen Sie den Kohl gut abtropfen und legen ihn dann in heißem Öl mit klein geschnittenen Zwiebeln. Setzen Sie die Mischung und Thymian (oder Dill) - das gibt einen besonderen Geschmack. Indem das Sauerkraut gebraten wird, würzen Sie das Hackfleisch (mageres Rindfleisch mit Schweinefett gemischt) in einem anderen Topf, mit allem, was ich als Zutaten erwähnt habe. Weiter braten, das Fleisch in einem Kessel, wenn möglich, und dazu, gelegentlich, lauwarmes Wasser, damit das Sauerkraut weich wird.
    Nach etwa einer halben Stunde, das Fleisch und das sauerkraut aufgeweicht haben und beginnt dir ganze Küche zu duften, nehmen Sie einen anderen Kessel, wenn Sie ihn haben, und mit Fett seinen Boden und Wände streicheln. Dann trinken Sie noch einen Schnaps, um die Übelkeit wegzuschicken und gehen Sie weiter, wie im Folgenden: eine Schicht Kohl, eine Fleisch, eine Schicht Kohl, eine Fleisch, bis Sie den ganzen Stoff benutzen. Legen Sie es in den Ofen für eine halbe Stunde, und wenn es fertig ist, essen Sie es mit viel Sahne ...
    Sie können entweder Brot oder Polenta essen– wie Sie wollen und was Sie im Speisekammer haben.
    Und zu trinken ... zu dieser traditionellen Art von Gericht können von etwa drei bis vier Liter Wein Jidvei genommen werden, aus dem mit einem Mädchen aus Capalna auf dem Etikett. Aber wenn Sie seinen Tanz nicht mögen, können Sie zu einer geografisch näheren drehen, wie Feteasca Cotnari oder Galbena de Odobesti. Ich empfehle Ihnen den Wein im Kasten nicht, obwohl er schön aussieht, nach einer Weile bekommt einen Geruch von Essig...

    Guten Appetit!

  • Bäuerliche Pasta mit Wurst

                        

    Weil wir ab September in unserem Portefeuille die erste Pastagerichte haben werden und weil die Bierwerkstatt vor allem wegen seiner köstlichen Würstchen bekannt wurde, schlagen wir vor, das oben erwähnte Rezept.

    Zutaten (für 4 Personen):
    Zuerst müssen wir zur Hand 350 gr kurze Nudeln Hartweizen und 150 Gramm Werkstattwurst haben. Rund um diesen Säulen des Geschmacks bauen wir ein Puzzle mit einer Knoblauchzehe, ein Esslöffel Fenchelsamen, ein kleines Bund von Rucola und 120 Gramm Emmentaler,gemischt mit vier Esslöffel Olivenöl und einem Glas Weisswein. Salz und Pfeffer nach Geschmack.

    Zubereitung:
    Wir heitzendie Knoblauchzehe in einer Pfanne mit heißem Öl und geben das Wurstfleisch dazu. Wir braten dann für 3Minuten bei schwacher Hitze, danachverjagen wir die Knoblauchzehe und geben die Fenchelsamen dazu. Wir stillen alles mit dem Wein, und nachdem er verdunstet ist, fügen wir Rucola auch hinzu, gut gewaschen und Julienne geschnitte.

    Die Nudeln geben wir in kochendes Wasser mit Salz und kochen sie,, al dente ', dann lassen wir sie abtropfen und werfen sie in die Pfanne über den Fleisch-Sauce, indem wir über sie auch eine Kelle mit heißem Wasser aus dem Topf, in dem die Nudeln gekocht haben.

    Wir lassen die Mischung noch auf dem Feuer, bis das Wasser sinkt, und während dieser Zeit mischen wir sie mit geriebenem Käse, über diese auch Salz und Pfeffer verstreuen. Dann, nachdem sie sichberuhigt hat, gießen wir uns ein Bier, es sorgfältig kostenund denken, wie gut es uns sein wird, nachdem wir die Pasta genießen haben!

    Guten Appetit!

  • Salată de Vară cu brânză Feta

    La 40 de grade Celsius este greu să recomanzi o mâncare care are la bază carne, asta dacă nu ne referim la mici sau ceafă de porc la grătar, branduri de mare rezonanţă în memoria colectivă a valahilor de peste Carpaţi. De aceea, luna aceasta vă vom recomanda o reţetă de salata răcoroasă ce poate fi o variantă absolut rezonabilă pentru zăpuşeala de afară:  

    Ingrediente:
    Trebuie ţinute la îndemână trei roşii, două mâini de salată verde, trei castraveţi pântecoşi, doi ardei graşi, unul roşu si celălalt galben, un polonic de măsline, trei felii subţiri de lămâie, o ceapă gospodărească, 250 de grame de brânză Feta şi un dop de sos de vinaigrette.  

    Mod de preparare:
    Salata verde se spală bine si se rupe în fâşii mari. Roşiile se taie în sferturi iar castraveţii se taie in rondele. Apoi ceapa şi ardeiul gras se curăţă şi se taie rondele sau julienne. La acest moment intră în acţiune şi actorul principal, vorbim aici de Brânza Feta care se taie în bucăţi mari şi până se adună la masă familia facem un sos vinaigrette din ulei de măsline cu puţin otet de vin alb, puţin muştar, sare şi piper alb. Salata se aranjează în bol cât mai estetic, deasupra se pun bucăţile de brânză feta şi se stropeşte cu sos vinaigrette. Dacă aţi trecut dimineaţa prin piaţă se poate decora şi cu pătrunjel proaspăt tocat.!

    Poftă Bună!

  • Salată Berlineză

    Pentru ca suntem în luna lui Cuptor ar fi cazul să vă propunem o reţetă mai lesne de digerat pentru după-amiezele toropite ce ne aşteaptă după o zi de lucru, astfel că pentru această perioadă vă propunem Salata Berlineză.

    Ingrediente:  Luăm pulpă de vită şi o fierbem până considerăm că putem afirma despre carnea din oală că este fiartă fără riscul de a fi suspectaţi că suntem nişte mincinoşi. Mai aducem la îndemână şi două cepe pe care le tăiem mărunt în stil julienne , scoatem din beci nişte castraveţi acri tăiaţi cuburi şi ca aceştia să nu se simtă stingheri, îi întovărăşim cu un ardei gras mare tăiat deasemeni în cubuleţe. Punem la fiert o mână de cartofi şi ţinem la îndemână maioneza, ketchup-ul şi muştarul că de sare, piper, boia şi câteva frunze de salată şi pătrunjel nu trebuie să ne facem griji... Că doar trebăluim într-o bucătărie de om gospodar, nu alta!

    Mod de preparare: Carnea fiartă se amesteca cu cartofii fierţi tăiaţi cuburi, cu ceapa tăiata mărunt şi cu castraveţii acri şi ardeii, de asemenea taiati cuburi. După un amestec gospodăresc ce nu mai lasă loc de întors, se toarna deasupra sosul format din maioneză amestecată cu ketchup, boia, sare, piper. Peste opera de artă obţinută ne manifestăm din plin simţul artistic şi o decorăm cu oua fierte, frunze de pătrunjel şi salată verde. După care, bineînţeles, bem o bere să ni se facă foame!

    Poftă Bună!

  • Borş Moldovenesc de Găină

    Tot mai des, zorile dimineţii ce apar pe furiş de după Hală fugărind întunericul găsesc pe terasa Atelierului de Bere clienţi ce reazămă vârtos mesele şi trudesc din greu la halbe băgând aerul în ele. După o asemenea trudnicie, onorabililor muşterii li se poate întâmpla ca sosirea dimineţii să le fie uneori examen dificil şi prilej de grea caznă.

    Gândindu-ne la soarta lor, cu inimile pline de milostivenie şi înţelegere, noi, cei de la Atelierul de Bere, le-am închinat reţeta lunii Iunie clienţilor noştri ce au nevoie dimineaţa de-un sprijin gastronomic pentru a putea lua din nou viaţa în piept!

      Pentru o asemenea întreprindere, înainte de a porni la drum, trebuie să ne asigurăm că avem prin jurul casei, la îndemână, următoarele:
    -o găină hrănită cu grăunţe cam de-un kil, un kil jumate.
    -patru cepe, o legătură de mărar şi-o mână de leuştean.
    -un bulgăre de sare neagră, grunjoasă, de prin părţile Slănicului.
    -trei căni de borş, o mână de tăiţei, nişte frunze de pătrunjel
    -două degete de lobodă şi un vârf de cuţit de piper.

    Se fugăreşte găina, se prinde, se taie, se jumuleşte, se curăţă, se spală şi se tranşează. Obligatoriu în această ordine! Se pun bucăţile la fiert într-o oală de 1,5 kile după ce s-a aruncat pe fundul ei un bulgăre de sare. Când carenea este bine pătrunsă, se scoate şi în locul ei în zeama clocotindă se fierb tăiţeii. Când s-au muiat, se toarnă borşul fiert separat şi se zvârle în ea tot ce mai avem la îndemână: sare, piper, lobodă, mărar, leuştean tocat mărunt. Se mai fierbe 10 minute după care azvârlim în fiertură carnea scoasă adineaori şi ciorba-i gata. Dacă mahmureala nu dispare după două farfurii de zeamă de găină puteţi încerca şi cu un piramidon, poate trece. Dacă nu, beţi două beri şi luaţi-o de la capăt!

    POFTĂ BUNĂ!

  • Gulaş la ceaun

    Ingrediente: ardei gras, boia de ardei, cartofi, ceapa, chimen, dafin, vita.

    Mâncare de aer curat şi dătător de foame, de foc liber arzând sub ceaun, de prieteni adunaţi laolată pentru a împărtăşi aceeaşi mâncare, gulașul îşi depăşeşte condiţia de supă groasă sau tocană cu carne de vită şi tinde către ceva mai mult. Dar ce este gulaşul? O supă grosuţă sau o mâncare din carne de vită, ceapă şi ardei – o ţâră gras şi o parte iute – cu găluşte sau cartofi fierţi în zeama-i boiată. Căci boiaua de ardei, paprika, uşor prăjită alături de carne, ceapă şi ardei, e cea care dă gustul autetic, patina amărui-afumată, acestui fel unguresc care se bucură de egal succes în Austria, nordul Italiei, pe tot întinsul Cehiei şi Slovaciei, Sloveniei, Serbiei şi României.

    Gulaş, guiaş – cum se pronunţă în maghiară, nu înseamnă altceva decât văcar. Că e de vacă. Există mai multe extensii ale gulaşului, răspândit prin tot vechiul imperiu Austro-Ungar, dar câteva constante sunt musai să existe: carne, ceapă, ardei, boia de ardei, piper, roşii şi chimen, pătrunjel verde. La variabile putem trece găluştele care se înlocuiesc cu cartofi, două linguri de smântână, poate şi una de făină, vreo două frunze dafin şi vreo trei căţei de usturoi, o frunză de ţelină. Tot la variabile ar intra şi forma de agregare (supă sau tocăniţă). Eu optez pentru tocăniţă. Nu mă simt prea bine la gândul că stau două ore lângă ceaun ca să fac o supă. Iată reţeta unui gulaş garantat bun, făcut cu cartofi ca să ne fie viaţa simplă. Prietenii ştiu de ce. Cine a cărat cu infinite precauţii două ouă crude pe munte şi a încercat să facă găluşte în bucătăria improvizată de lângă un cort ştie ce spun.N-aveţi cum să-l greşiţi, mai ales dacă aveţi prieteni lângă şi foc sub ceaun.

  • Ciorba cu cârnaţi afumaţi

    Pentru cei care au trecut prin Atelierul de Bere faptul că aici se mănâncă cei mai buni cârnaţi din Iaşi, dacă nu chiar din întreaga Moldovă, este un secret a la Polichinelle. Cârnaţii de atelier împreună cu cei secuieşti şi de Pleşcoi, reprezintă pentru fanii acestui fel de mâncare o adevărată regalare a simţurilor gustative.

    Iubitorii de cârnaţi i-au degustat pe aceştia prăjiţi sau traşi la tigaie, fierţi sau la cuptor, cu muştar sau cu boia precum şi în nenumărate feluri de prezentare. Însă, aici la Atelier, de la catedra meseriaşilor în cârnaţi, putem afirma că există totuşi o reţetă pentru care nu băgăm mâna în foc că a fost încercată şi anume ciorba de cârnaţi afumaţi. Pentru cei curioşi iată reţeta:

    Se iau două cepe şi două bucăţi de praz numai bune de ţinut în diplomat, se taie mărunt, se spală şi se pun la fiert în 2 litri de apă rece cu sare. Se iau cârnaţi secuieşti, sau de atelier, aveţi grijă să nu îi puneţi pe cei de Pleşcoi că dau gust de oaie la ciorbă, se taie felioare şi se pun la prăjit în tigaie în untdelemn încins. După ce se înroşesc de la prăjeală şi se întorc gospodăreşte de pe-o parte pe alta se scot din tigaie şi se trec în oală după ce s-au fiert legumele la care s-a adăugat şi o legătură de pătrunjel.

    Se adaugă făină dizolvată într-ceaşcă de zeamănşi se lasă la fiert molcom timp de 30 de minute. Apoi se pun după gust sare, piper şi o leacă de oţet. Ciorba se drege cu 2 ouă bătute vârtos cu smântână apoi se serveşte cu pătrunjel verde tocat mărunt pe deasupra.

    POFTĂ BUNĂ!

  • Nu trăim ca să mâncăm!?

    Pentru cei care în intimitatea propriei bucătării ar dori ca împreună cu un grup de prieteni să retrăiască fiorul unei cine medievale am preluat din carte lui Bogdan Ulmu, ,, Nu trăim ca să mâncăm!?…” cu acordul şi permisiunea autorului, următoarea reţetă: Pe un platou (tavă), din fier, ori lemn, de circa un metru lungime şi 50 de cm. Lăţime, cu mânere solide la extremităţi şi cu tacâmuri arhaice, plus ulcele se aşează, printre stilete înfipte şi ornamente din legume şi fructe, într-o ordine în care subsemnatul o va stabili, când va avea bucatele:
    Un buturel (ciolan) de porc – afumat.
    Ori nu, după gust Un picior mare de curcan, rasol;
    Un crap cu legume, feliat;
    O piftie de cocoş şi una de porc ( ultima strecurată)
    Tuslama cu oţet şi usturoi
    Pomana porcului
    Ouă moi. La pahar
    Un blid cu fasole bătută ( sau o salată cu fasole boabe)
    Salată de sezon ( plus de ţelină!)
    Tocăniţă de ciuperci, rece
    Zacuscă de vinete ( sau vinete cu ulei în usturoi)
    Sarmale de post
    Icre de post
    Scrumbie sărată cu ceapă
    Batog

    Rachiu ( palincă)
    Bere blondă sau brună
    Vin alb sec
    Vin roşu demisec
    Coniac, cafea
    Apă minerală, suc
    Sos de hrean & muştar
    Sos de soia & Worchester
    Ornamente comestibile
    Boluri de spălat cu mâna

      Această reţetă se potriveşte unui grup de minim 6 persoane, postate la gura unei sobe şi care prin consumând to ce s-a înşirat mai sus şanse reale să alunge răcoarea unei seri din luna Mărţisorului.

  • Tocana pedelistă cu ciolan à la Băse

                       

    Ingrediente:
    Un popor mare, necopt, fara miez;
    Mult ciolan;
    Trei patru partide mari si cateva mai mici de diverse culori;
    O blonda de Plescoi;
    Un varf de boc;
    O legatura mare de servicii secrete cu urechi fine;
    O curte constitutionala moale si bine fragezita;
    Cateva cozi de procurori;
    Doua trei sindicate stafidite;

    Condimente:
    Apa de ploaie;
    Praf in ochi;
    Gargara macinata;
    Zeama de baliverne;
    Tupeu varsat;

    Se taie poporul in doua parti, una buna si una rea. Apoi fiecare bucata se taie in doua, una buna, una rea, si tot asa pana se formeaza bucatele mici ce pot fi mancate dintr-o inghititura. Se separa apoi bugetarii de nebugetari, medicii de pacienti, profesorii de studenti, copii de parinti, grasii de slabi, si se lasa la decantat pana se ridica la suprafata uscaturile. Acestea se culeg cu atentie si se pun deoparte intr-un recipient caldut. Din restul se taie 25%, se scoate vlaga si se pune la foc mic, cu zeama de baliverne si cu praf in ochi, sa nu se prinda. Se acopera cu un capac mare ca sa nu rasufle si din cand in cand se stinge cu putine apa de ploaie.
    Separat se ia un partid portocaliu si se intoarce de pe stanga pe dreapta. Apoi se impaneaza pe toate partile cu bucatele taiate din celelalte partide. Se presara deasupra uscaturi, iar peste se pune varful de boc si blonda de Plescoi cu ciolanul in gura,si se lasa la dospit. Celelalte partide se toaca marunt impreuna cu sindicatele si se invelesc cu servicii secrete. Apoi se freaca bine cu cozile de procurori, se trag in teapa si se pastreaza la racoare. Din cand in cand se gusta si se reevalueaza. 
    Se aseaza totul peste poporul deja bine dinstuit si se da la copt. Din cand in cand se strange caimacul de deasupra, cu care se unge bine blonda si uscaturile de deasupra, iar peste restul se toarna zeama de baliverne cu tupeul varsat.

      Se serveste rece, pe stomacul gol, in piata. In caz de probleme digestive sunati la 112.

  • Pledoarie pentru satisfacerea papilelor gustative fără ipocrizii mioritice

    România este o ţară în care mâncarea gustoasă a relocat mai mulţi americani pe plaiuri mioritice decât celebra avuţie naţională a urmaşilor lui Decebal şi Traian, românca tânără, frumoasă şi gospodină. Iar această ţară este condusă de politicieni!  

    Dar care sunt trăsăturile caracteristice ale unui politician român? Nu există român să nu le cunoască: Politicianul român este 1) şmecher, 2) hoţ, 3) gras şi 4) ipocrit!   

    Dacă primele trei caracterizări nu sunt necesare a fi demonstrate din simplul motiv că sunt perceptibile cu ochiul liber de către orice cetăţean cu minime acuităţi vizuale, palpabile şi olfactive, pentru demonstrarea ipocriziei însă, demonstraţia la care vom recurge este simplă şi banală.   

    Întrebaţi orice politician despre felul său de mâncare preferat sau dacă nu va fi disponibil de o consultare cu alegătorul care sunteţi, citiţi un interviu de-al lui dat printr-o revistă colorată. Răspunsul va fi acelaşi: O salată de crudităţi, un peşte la cuptor cu cartofi natur sau pentru cei mai modeşti, brânză cu roşii! Înainte să ne podidească lacrimile pentru cumpătarea cu care se alimentează aleşii noştri, trebuie să ne aşteptăm şi la variante mai extravagante din partea celor mai şmecheri; eventual un piept de pui la grătar cu legume înnăbuşite…   

    Dacă însă, vom fi indiscreţi şi chiar niţel obraznici, şi vom trage cu ochiul în farfuria din faţa parlamentarului ales în circumscripţia noastră, vom observa cât adevăr zace în proverbul românesc: Cea mai bună pasăre e porcul!   

    Unii dintre senatorii sau deputaţii astfel depistaţi ar putea să se apere cu argumentul bărbătesco-strămoşesc: Ce să fac dom’le, trebuie să consum ceea ce vânez! Acuma, trebuie să recunoaştem, că la câţi vânători sălăşluiesc prin politichia românească e un argument de luat în seamă! Deşi, după cum arată aleşii noştri în covârşitoarea lor majoritate, e evident că domniile lor mai mult consumă animale decât le vânează!   

    De aceea, pentru că marea majoritate a acestui neam nu sânt nici şmecheri, nici hoţi şi nici graşi … hmm! Noi, cei de la Atelierul de Bere, considerăm că e bine să ne desprindem, ferm şi hotărât, de orice formă de ipocrizie culinară!   

    Şi astfel, să savurăm sincer şi deschis un mizilic sau un şoric, un ciolan pe varză sau un cârnat cu fasole, un şniţel cât un capac de găleată sau un gulaş picant de te ustură ochii şi nu în ultimul rând, o porţie generoasă de găluşte cu prune sau un papanaşi cu două etaje de frişcă.   

    Pentru că, aşa cum călătorului îi şade bine cu drumul, tot aşa clientului de la Atelierul de Bere îi şade bine cu o farfurie plină de bunătăţi în faţă, vegheată de aproape de o halbă cu berea casei de-un litru, împodobită cu două degete de spumă.   

    În definitiv, cine vine la Atelierul de Bere vine să mănânce şi să bea ca la carte şi nu să numere caloriile sau să facă cură de slăbire! Pentru asta sunt suficiente săli de fitnes sau alei de făcut jogging prin parcuri în Iaşi! 

  • Însemnări din carnetul unui gastronom de Păstorel

    -Sunt oameni care îşi închipuie că pentru a mânca bine e suficient să ai bani şi stomac. Se înşală, trebuie să ai şi cap.
    -De ce s-o fi spunând: a mânca o avere, chiar când averile se joacă şi se beau?
    -Naturaliştii clasează animalele nu după felul cum gândesc, ci după felul în care mănâncă: carnivore, erbivore etc.
    -Amorul este o ocupaţie recomandabilă între două mese bune.
    -Între vinul prost şi femeia infidelă e preferabil vinul bun.
    -Femeia beţivă şi bărbatul abstinent sunt cele mai eclactante dovezi că omul a ieşit din natură.
    -E mai puţin sălbatic să bagi cuţitul în adversar, decât să mănânci liniştit în faţa unui om flămând.
    -Se mai zice că toţi bărbaţii beţivi poartă coarne. Cred. Ce nu face omul la beţie?
    -Bate fierul cât e cald şi bea şpriţul cât e rece.
    -Ce-i preferabil oare: să toarne cineva apă minerală în vinul pe care îl oferi, sau să facă semne pe sub masă cu piciorul soţiei dumitale? Mare dilemă pentru un gastronom!
    -Nu e suficient să mănânci din ochi în timpul mesei pe vecina pentru a fi taxat de antropofag.
    -Dacă la restaurantul la care mănânci de obicei şi se serveşte vin oţetit, cere şi untdelemn şi pune-l în salată. Oferă apoi fafuria patronului, rugîndu-l să-ţi dea în schimb o sticlă de vin ca să închini în sănătatea lui.

  • Berbec la groapă de Roberta Aftanase

    Astăzi debutăm în acest prim număr al meniului ATELIERULUI DE BERE cu o reţetă în care, spre deliciul cititorilor, să punem în valoare tradiţia culinară moldovenească cu realităţile social-geografice în care ne zbatem noi, cei care locuim în Iaşi.  

    Primul pas ar fi aprovizionarea, deci util ar fi să găsim un berebec, nici prea mare dar nici mic. Iar ca următor pas ne-ar trebui o groapă. Din acest punct de vedere, aceasta provocare n-ar trebui să reprezinte nici un fel de problemă pentru un ieşean. Putem alege între cele de pe A.Panu, Copou sau Sărărie!   

    Noi am recomanda o groapă de 1,5 metri adâncime şi cu o arie de 1 metru pătrat, dar ideal ar fi să aibă vederea spre Palatul Culturii pentru a ne simţi şi noi părtaşi prin mica noastră reţetă la istoria acestui oraş.   

    În timp ce berbecul este jumulit de blană, aceasta fiind pusă în conservare pe un cuier dezinfectat, în groapă este indicat să să ardă o căruţă de lemne de fag sau măcar 3 metri cubi din schelele abandonate de pe şantierele din jur.   

    În timp ce jarul creşte până la grosimea de două lame de hârleţ, scoatem măruntaiele berbecului şi le sortăm:
      -inima, plămâni şi ficatul se toacă şi se amestecă cu hribi, ghebe, usturoi, cimbru, piper, boia şi oleacă de ceapă. După ce amestecul capătă consistenţă şi este aghezmuit cu un ţâr de rozmarin se mai toacă odată şi este returnat în cutia toracică a berbecului care a fost între timp jupuit cu grijă.
      -stomacul, precum şi alte măruntaie netrebuincioase vor fi puse într-o găleată ce va fi abandonată discret lângă un stâlp de iluminat stradal. De preferinţă pe partea carosabilă pentru a putea da vina pe conducătorii auto care aruncă din mers tot feluri de gunoaie.   

    Se ia berbecul reumplut şi se coase cu îndemânare în timp ce blana acestuia, bine aerisită, este folosită ca un palton şi returnată pe talia cornutului. După ce berbecul îşi recapătă blana care va fi cusută judicios, aceasta va fi acoperită cu un strat de lut de galben recoltat din smărcurile Bogonosului.   

    Mumia astfel obţinută va fi expediată fără prea multe fasoane cu un şut bine ţintit exact în mijlocul gropii pe patul de jar. Se astupă groapa cu pământ excavat din şantierele din vecinătate şi se tasează umplutura cu unul din buldozerele abandonate din centrul oraşului. Apoi facem ceea ce face cel mai bine meseriaşul de pe aceste meleaguri. Aşteptăm!   

    Când un bubuit înfundat va zdruncina pământul deranjând modelul desenat pe groapă cu şenila de pe buldozer, înseamnă că berbecul este gata. Se va dezgropa cu grijă, se va sparge vasul de ceramică obţinut prin topirea lutului pe blană , iar minunăţia dinlăntru se va servi cu multă bere.   

    Iar dacă mi-aţi ascultat sfatul şi berebecul l-aţi pregătit într-una din gropile de pe A.Panu, nu trebuie să căutaţi mult pentru că noi suntem aproape. Iar dacă ne găsiţi, vă recomandăm să încercaţi Berea Casei.   

    Chiar dacă o beţi singur, ea va va ţine de urât!