Reteta luniiCele mai bune retete

  • Mixed grill

    My white (and black) brothers, go to the neighborhood meat store and place yourself onto a sort of aligned queue, while reading ,, Physiology of Taste " by Brillat Savarin (from which we all learned that the quail should be eaten only after we have worn it for six hours through the heat of the sun, on the spacious brim of our country hat), purchase then spleen, thin dry sausages (cabanos), kidneys, ribs, heart and meat. I managed last week to take a little of each.

    I came home happily and after I turned on the oven, put on the grill a pot with its lid turned upside down (in it there was water up to about the middle of it). After washing the blood off the entrails, I salted them, put pepper or sweet marjoram on them, I sprinkled upon them some paprika (bought in Greece) and put them on the large lid. After only half an hour I had the mixed grill meal (or, as they used to say back then when it was to be found in our restaurants too, a “small sigril"!), filling, cheap, tasty and amazingly easy to prepare (including for beginners). It can also be eaten with warm polenta, and some small pickled melons would great accompany this filling dish! And a wine made of unbudded grapes (molan). In fact, as the Hungarians say, a demijohn.

  • Gulyaş at pot

    Ingredients: pepper, paprika, potatoes, onions, fennel, bay, beef  

    A dish of fresh air and hunger-giving, of open fire burning under a tin kettle, of friends gathered at the same place to share the same food, goulash exceeds its condition of thick soup or beef stew and aspires to something more. What is actually goulash? A thick soup or a dish made of beef, onions and peppers - a bit fat and somehow hot - with dumplings or potatoes boiled in its spicy broth. For paprika, slightly fried with meat, onions and peppers, is what gives an authentic taste, the bitter-smoked patina, to this Hungarian dish which shares the same success in Austria, northern Italy, all across the Czech Republic and Slovakia, Slovenia, Serbia and Romania.

    Gulyás, guiaş – as it is pronounced in Hungarian - means nothing but cowboy. Because it's beef. There are several extensions of goulash, spread through all the old Austro-Hungarian empire, but there are some constants that are a must: meat, onions, peppers, paprika, pepper, tomatoes and fennel, green parsley. Dumplings can be replaced with potatoes, about two tablespoons of sour cream, and maybe a can of flour too, a couple of bay leaves and about three cloves of garlic, a celery leaf. Optional is also the form of aggregation (soup or stew). I opt for stew. I don't feel too well at the thought of staying two full hours next to a tin kettle to make a soup. Here's the recipe for a guaranteed good goulash, made with potatoes so that our life should be simple. Friends know why. Who carried with infinite precautions on the mountain two raw eggs and tried to make dumplings in the kitchen improvised next to a tent - knows what I'm saying. There's no way to cook it wrong, especially if you have friends near you and fire under the pot.

  • What are we wetting our whistles with?

    That's the question I receive after the holidays from my acquaintances and the ones I don't know. I almost feel like quitting cooking, but I do not do it yet, because it's the only job where I do have a chance to qualify myself, along with the passing of time...

    THE PLUCK. We begin thus with the giblets soup, the best broth which can revive us after a night of gorging and drinking. The pluck is good in the morning to ward off the effects of wine, but it can also be served at lunch at noon, since nobody forces us to be early risers ...

    The pluck has three secrets: as I said, do not boil it in water (because water is good not even in boots) - but in a fermentation of wheat bran and millet. Add at boiling a sprig of cherry. And as the fat cook meat boils, folded into strips, plus the chicken entrails, the householder must definitely knock out to the bottom a tumbler of rosé wine while looking into the big pot.

    Well, this pluck cooked slowly, in the old way, seasoned with a yolk and with about three tocmăgei (a type of mushroom), covered with some chopped green spices and flavored with a branch of thyme will make our first morning of the year more bearable and we may feel the need to take another spoon out of it ...

    THE VENTER. So you fix yourselves with tripe soup. It's not hard to do, it only takes much to cook, damn it (at least 6 hours). But I teach you well: the hung-over doesn’t have patience for six hours! So, if necessary, buy a bag of tripe soup, boil it, add garlic and vinegar, a bit of pepper, a yolk on the bottom of your plate, sour cream and it’s faster ...

    THE JELLY MEAT. Yes, yes, no staring eyes now, since we are not at the night cinema! You can fix yourself also with jelly! On one condition: it mustn’t be made from pork meat! On other condition: to have much juice. Last condition: next to it there should be a thin sauce with horseradish and vinegar ...

    COLD SOUP (without fire!). The easiest soup in the world either on the stove or cooker! Put in a quart of sauerkraut juice some grated onion, grated celery, grated carrot, grated horseradish, dill and parsley both well chopped. Some hot paprika and a bit of pepper. Mix well then place the mixture on the porch, out in the cold, for a couple of hours. If you're hung-over, the coldness which will overcome you will seem blessed to you.

    As you saw how to fix yourselves, all that is left for you is to have the ingredients. But let me see you what are you going to fill your belly with from now on...

  • Spaghetti milanese

    Ingredients (4 persons): 1 package of original spaghetti, 200g cheese, 150g olives, 2 eggs, a big onion, 150g of Praga ham, 3 teaspoons of sugar, salt, thyme, pepper, paprika, dill, fresh parsley, ketchup, a small glass of olive oil.

    So, after having put water in a pretty big pot to boil, pour coarse salt into the pot as well and why not also a drop of oil (so that the spaghetti should not stick to one another). When it begins to boil, throw the pasta in there, whole or broken into pieces, according to personal taste. When cooked – for about 20 minutes – remove them and drip them. Then hold them for a while under running water.

    In a frying pan or a saucepan (stainless steel if any) heat some oil for a little while, during which chop the onion small and throw it into the pan; when it becomes a little yellow, add onto it the rest of the ingredients: the grated cheese, diced olives, beaten eggs, sugar, salt, pepper, thyme, paprika and spaghetti at last. Stir a few times (yet no less than five minutes, so that the pasta should become a little brown and if possible vague/crunchy) and on top grate more cheese, beat another egg and pour it on and then sprinkle with dill and chopped parsley.

    Unnecessary tips: all of the respective pan must abound in juice, otherwise the spaghetti will end up being moussaka! After that you have several options: add some diluted tomato sauce, some ketchup combined with broth or half a liter of good vermouth blended with soda… (needless to add that after poring the sauce, everything comes back in the oven for about 10-15 minutes).

    Useful tips: you should drink well, because this food is rather hard to digest! What? How come….what, how long have I been teaching you aesthetics and oenology and you still don’t know? It’s either five liters of fresh beer or three liters of old wine.

        Poftă Bună!

  • Cabbage a la Cluj

    So after chopping one lemon vodka (or cold brandy), chop a pickled cabbage, in small pieces with a sharp cleaver. Drain well and put the cabbage in hot oil together with chopped onion. Add thyme (or dill) - it gives a special taste. While the pickled cabbage is being cooked, in another dish, spice well the minced meat (lean beef mixed with fat pork) with everything I mentioned at ​​ingredients. Next, fry the meat in a cast-iron pan, if possible, and then add, occasionally, lukewarm water to soften it well.

    After about half an hour, after the meat and the cabbage have softened and there begin to float through the kitchen flavoured steam, take another cast-iron pan, if you have, and cover its bottom and walls with fat. Then drink another brandy, in order to chase the nausea away and proceed to the arrangement of layers, as follows: a layer of cabbage, one of meat, a layer of cabbage, one of meat, until you finish both the cabbage and the meat. Put everything into the oven for another half an hour, and, when ready, serve food with plenty of cream on top

    You can use both bread and polenta – as you wish and have in your pantry.

    And to drink ... next to this traditional type of food there go from about three to four liters of wine Jidvei, the one with a girl from Capalna on the label. But if you do not like her dance, you can turn to a geographically closer one, such as Feteasca de Cotnari or Galbena de Odobeşti. I wouldn’t recommend box wine, although it’s handsome, after a while it smells of vinegar ...

    Enjoy your meal!

  • Peasant Pasta with sausages

                        

    Because from September we will have in our portfolio the first dishes with pasta and given the fact that the beer workshop became known mainly because of its delicious sausages, we propose the above mentioned recipe.

    Ingredients (for 4 people):
    First we must have on hand 350 gr of short pasta of hard wheat and 150 grams of workshop sausage. Around these pillars of taste we will build a puzzle using a clove of garlic, a tablespoon of fennel seeds, a small bundle of rucola and 120 grams of Emmentaler cheese, mixed with about four tablespoons of olive oil and a glass of white wine. Salt and pepper according to personal taste.

    Preparation:
    We heat the clove of garlic in a pan with hot oil and then add the sausage meat. We fry this mixture for 3minutes on low heat after which we chase the garlic clover and add fennel seeds. We choke then everything with wine and after it has boiled away add the rucola wellwashed and cut julienne.

    Punem pastele în apă clocotită cu sare şi le fierbem ,,al dente”, apoi le scurgem şi le aruncăm în tigaie peste sosul de carne, adăugând peste acestea şi un polonic de apă fierbinte din oala în care au fiert pastele.

    Put the pasta in boiling salted water and cook them,, al dente ', then drain them and throw them in the frying pan over the meat sauce, adding over them and a ladle of hot water from the pot in which we cooked the pasta.
    We still leave the whole composition on the fire until the water drops low, and in the meantimewe mix it with grated cheese over which we pour salt and pepper. Then, after it has rested, we pour ourselves a pint of beer, taste it carefully and think how good it will be after we will havefinished enjoying the pasta!

    Enjoy your meal!

  • Salată de Vară cu brânză Feta

    La 40 de grade Celsius este greu să recomanzi o mâncare care are la bază carne, asta dacă nu ne referim la mici sau ceafă de porc la grătar, branduri de mare rezonanţă în memoria colectivă a valahilor de peste Carpaţi. De aceea, luna aceasta vă vom recomanda o reţetă de salata răcoroasă ce poate fi o variantă absolut rezonabilă pentru zăpuşeala de afară:  

    Ingrediente:
    Trebuie ţinute la îndemână trei roşii, două mâini de salată verde, trei castraveţi pântecoşi, doi ardei graşi, unul roşu si celălalt galben, un polonic de măsline, trei felii subţiri de lămâie, o ceapă gospodărească, 250 de grame de brânză Feta şi un dop de sos de vinaigrette.  

    Mod de preparare:
    Salata verde se spală bine si se rupe în fâşii mari. Roşiile se taie în sferturi iar castraveţii se taie in rondele. Apoi ceapa şi ardeiul gras se curăţă şi se taie rondele sau julienne. La acest moment intră în acţiune şi actorul principal, vorbim aici de Brânza Feta care se taie în bucăţi mari şi până se adună la masă familia facem un sos vinaigrette din ulei de măsline cu puţin otet de vin alb, puţin muştar, sare şi piper alb. Salata se aranjează în bol cât mai estetic, deasupra se pun bucăţile de brânză feta şi se stropeşte cu sos vinaigrette. Dacă aţi trecut dimineaţa prin piaţă se poate decora şi cu pătrunjel proaspăt tocat.!

    Poftă Bună!

  • Salată Berlineză

    Pentru ca suntem în luna lui Cuptor ar fi cazul să vă propunem o reţetă mai lesne de digerat pentru după-amiezele toropite ce ne aşteaptă după o zi de lucru, astfel că pentru această perioadă vă propunem Salata Berlineză.

    Ingrediente:  Luăm pulpă de vită şi o fierbem până considerăm că putem afirma despre carnea din oală că este fiartă fără riscul de a fi suspectaţi că suntem nişte mincinoşi. Mai aducem la îndemână şi două cepe pe care le tăiem mărunt în stil julienne , scoatem din beci nişte castraveţi acri tăiaţi cuburi şi ca aceştia să nu se simtă stingheri, îi întovărăşim cu un ardei gras mare tăiat deasemeni în cubuleţe. Punem la fiert o mână de cartofi şi ţinem la îndemână maioneza, ketchup-ul şi muştarul că de sare, piper, boia şi câteva frunze de salată şi pătrunjel nu trebuie să ne facem griji... Că doar trebăluim într-o bucătărie de om gospodar, nu alta!

    Mod de preparare: Carnea fiartă se amesteca cu cartofii fierţi tăiaţi cuburi, cu ceapa tăiata mărunt şi cu castraveţii acri şi ardeii, de asemenea taiati cuburi. După un amestec gospodăresc ce nu mai lasă loc de întors, se toarna deasupra sosul format din maioneză amestecată cu ketchup, boia, sare, piper. Peste opera de artă obţinută ne manifestăm din plin simţul artistic şi o decorăm cu oua fierte, frunze de pătrunjel şi salată verde. După care, bineînţeles, bem o bere să ni se facă foame!

    Poftă Bună!

  • Borş Moldovenesc de Găină

    Tot mai des, zorile dimineţii ce apar pe furiş de după Hală fugărind întunericul găsesc pe terasa Atelierului de Bere clienţi ce reazămă vârtos mesele şi trudesc din greu la halbe băgând aerul în ele. După o asemenea trudnicie, onorabililor muşterii li se poate întâmpla ca sosirea dimineţii să le fie uneori examen dificil şi prilej de grea caznă.

    Gândindu-ne la soarta lor, cu inimile pline de milostivenie şi înţelegere, noi, cei de la Atelierul de Bere, le-am închinat reţeta lunii Iunie clienţilor noştri ce au nevoie dimineaţa de-un sprijin gastronomic pentru a putea lua din nou viaţa în piept!

      Pentru o asemenea întreprindere, înainte de a porni la drum, trebuie să ne asigurăm că avem prin jurul casei, la îndemână, următoarele:
    -o găină hrănită cu grăunţe cam de-un kil, un kil jumate.
    -patru cepe, o legătură de mărar şi-o mână de leuştean.
    -un bulgăre de sare neagră, grunjoasă, de prin părţile Slănicului.
    -trei căni de borş, o mână de tăiţei, nişte frunze de pătrunjel
    -două degete de lobodă şi un vârf de cuţit de piper.

    Se fugăreşte găina, se prinde, se taie, se jumuleşte, se curăţă, se spală şi se tranşează. Obligatoriu în această ordine! Se pun bucăţile la fiert într-o oală de 1,5 kile după ce s-a aruncat pe fundul ei un bulgăre de sare. Când carenea este bine pătrunsă, se scoate şi în locul ei în zeama clocotindă se fierb tăiţeii. Când s-au muiat, se toarnă borşul fiert separat şi se zvârle în ea tot ce mai avem la îndemână: sare, piper, lobodă, mărar, leuştean tocat mărunt. Se mai fierbe 10 minute după care azvârlim în fiertură carnea scoasă adineaori şi ciorba-i gata. Dacă mahmureala nu dispare după două farfurii de zeamă de găină puteţi încerca şi cu un piramidon, poate trece. Dacă nu, beţi două beri şi luaţi-o de la capăt!

    POFTĂ BUNĂ!

  • Gulaş la ceaun

    Ingrediente: ardei gras, boia de ardei, cartofi, ceapa, chimen, dafin, vita.

    Mâncare de aer curat şi dătător de foame, de foc liber arzând sub ceaun, de prieteni adunaţi laolată pentru a împărtăşi aceeaşi mâncare, gulașul îşi depăşeşte condiţia de supă groasă sau tocană cu carne de vită şi tinde către ceva mai mult. Dar ce este gulaşul? O supă grosuţă sau o mâncare din carne de vită, ceapă şi ardei – o ţâră gras şi o parte iute – cu găluşte sau cartofi fierţi în zeama-i boiată. Căci boiaua de ardei, paprika, uşor prăjită alături de carne, ceapă şi ardei, e cea care dă gustul autetic, patina amărui-afumată, acestui fel unguresc care se bucură de egal succes în Austria, nordul Italiei, pe tot întinsul Cehiei şi Slovaciei, Sloveniei, Serbiei şi României.

    Gulaş, guiaş – cum se pronunţă în maghiară, nu înseamnă altceva decât văcar. Că e de vacă. Există mai multe extensii ale gulaşului, răspândit prin tot vechiul imperiu Austro-Ungar, dar câteva constante sunt musai să existe: carne, ceapă, ardei, boia de ardei, piper, roşii şi chimen, pătrunjel verde. La variabile putem trece găluştele care se înlocuiesc cu cartofi, două linguri de smântână, poate şi una de făină, vreo două frunze dafin şi vreo trei căţei de usturoi, o frunză de ţelină. Tot la variabile ar intra şi forma de agregare (supă sau tocăniţă). Eu optez pentru tocăniţă. Nu mă simt prea bine la gândul că stau două ore lângă ceaun ca să fac o supă. Iată reţeta unui gulaş garantat bun, făcut cu cartofi ca să ne fie viaţa simplă. Prietenii ştiu de ce. Cine a cărat cu infinite precauţii două ouă crude pe munte şi a încercat să facă găluşte în bucătăria improvizată de lângă un cort ştie ce spun.N-aveţi cum să-l greşiţi, mai ales dacă aveţi prieteni lângă şi foc sub ceaun.

  • Ciorba cu cârnaţi afumaţi

    Pentru cei care au trecut prin Atelierul de Bere faptul că aici se mănâncă cei mai buni cârnaţi din Iaşi, dacă nu chiar din întreaga Moldovă, este un secret a la Polichinelle. Cârnaţii de atelier împreună cu cei secuieşti şi de Pleşcoi, reprezintă pentru fanii acestui fel de mâncare o adevărată regalare a simţurilor gustative.

    Iubitorii de cârnaţi i-au degustat pe aceştia prăjiţi sau traşi la tigaie, fierţi sau la cuptor, cu muştar sau cu boia precum şi în nenumărate feluri de prezentare. Însă, aici la Atelier, de la catedra meseriaşilor în cârnaţi, putem afirma că există totuşi o reţetă pentru care nu băgăm mâna în foc că a fost încercată şi anume ciorba de cârnaţi afumaţi. Pentru cei curioşi iată reţeta:

    Se iau două cepe şi două bucăţi de praz numai bune de ţinut în diplomat, se taie mărunt, se spală şi se pun la fiert în 2 litri de apă rece cu sare. Se iau cârnaţi secuieşti, sau de atelier, aveţi grijă să nu îi puneţi pe cei de Pleşcoi că dau gust de oaie la ciorbă, se taie felioare şi se pun la prăjit în tigaie în untdelemn încins. După ce se înroşesc de la prăjeală şi se întorc gospodăreşte de pe-o parte pe alta se scot din tigaie şi se trec în oală după ce s-au fiert legumele la care s-a adăugat şi o legătură de pătrunjel.

    Se adaugă făină dizolvată într-ceaşcă de zeamănşi se lasă la fiert molcom timp de 30 de minute. Apoi se pun după gust sare, piper şi o leacă de oţet. Ciorba se drege cu 2 ouă bătute vârtos cu smântână apoi se serveşte cu pătrunjel verde tocat mărunt pe deasupra.

    POFTĂ BUNĂ!

  • Nu trăim ca să mâncăm!?

    Pentru cei care în intimitatea propriei bucătării ar dori ca împreună cu un grup de prieteni să retrăiască fiorul unei cine medievale am preluat din carte lui Bogdan Ulmu, ,, Nu trăim ca să mâncăm!?…” cu acordul şi permisiunea autorului, următoarea reţetă: Pe un platou (tavă), din fier, ori lemn, de circa un metru lungime şi 50 de cm. Lăţime, cu mânere solide la extremităţi şi cu tacâmuri arhaice, plus ulcele se aşează, printre stilete înfipte şi ornamente din legume şi fructe, într-o ordine în care subsemnatul o va stabili, când va avea bucatele:
    Un buturel (ciolan) de porc – afumat.
    Ori nu, după gust Un picior mare de curcan, rasol;
    Un crap cu legume, feliat;
    O piftie de cocoş şi una de porc ( ultima strecurată)
    Tuslama cu oţet şi usturoi
    Pomana porcului
    Ouă moi. La pahar
    Un blid cu fasole bătută ( sau o salată cu fasole boabe)
    Salată de sezon ( plus de ţelină!)
    Tocăniţă de ciuperci, rece
    Zacuscă de vinete ( sau vinete cu ulei în usturoi)
    Sarmale de post
    Icre de post
    Scrumbie sărată cu ceapă
    Batog

    Rachiu ( palincă)
    Bere blondă sau brună
    Vin alb sec
    Vin roşu demisec
    Coniac, cafea
    Apă minerală, suc
    Sos de hrean & muştar
    Sos de soia & Worchester
    Ornamente comestibile
    Boluri de spălat cu mâna

      Această reţetă se potriveşte unui grup de minim 6 persoane, postate la gura unei sobe şi care prin consumând to ce s-a înşirat mai sus şanse reale să alunge răcoarea unei seri din luna Mărţisorului.

  • Tocana pedelistă cu ciolan à la Băse

                       

    Ingrediente:
    Un popor mare, necopt, fara miez;
    Mult ciolan;
    Trei patru partide mari si cateva mai mici de diverse culori;
    O blonda de Plescoi;
    Un varf de boc;
    O legatura mare de servicii secrete cu urechi fine;
    O curte constitutionala moale si bine fragezita;
    Cateva cozi de procurori;
    Doua trei sindicate stafidite;

    Condimente:
    Apa de ploaie;
    Praf in ochi;
    Gargara macinata;
    Zeama de baliverne;
    Tupeu varsat;

    Se taie poporul in doua parti, una buna si una rea. Apoi fiecare bucata se taie in doua, una buna, una rea, si tot asa pana se formeaza bucatele mici ce pot fi mancate dintr-o inghititura. Se separa apoi bugetarii de nebugetari, medicii de pacienti, profesorii de studenti, copii de parinti, grasii de slabi, si se lasa la decantat pana se ridica la suprafata uscaturile. Acestea se culeg cu atentie si se pun deoparte intr-un recipient caldut. Din restul se taie 25%, se scoate vlaga si se pune la foc mic, cu zeama de baliverne si cu praf in ochi, sa nu se prinda. Se acopera cu un capac mare ca sa nu rasufle si din cand in cand se stinge cu putine apa de ploaie.
    Separat se ia un partid portocaliu si se intoarce de pe stanga pe dreapta. Apoi se impaneaza pe toate partile cu bucatele taiate din celelalte partide. Se presara deasupra uscaturi, iar peste se pune varful de boc si blonda de Plescoi cu ciolanul in gura,si se lasa la dospit. Celelalte partide se toaca marunt impreuna cu sindicatele si se invelesc cu servicii secrete. Apoi se freaca bine cu cozile de procurori, se trag in teapa si se pastreaza la racoare. Din cand in cand se gusta si se reevalueaza. 
    Se aseaza totul peste poporul deja bine dinstuit si se da la copt. Din cand in cand se strange caimacul de deasupra, cu care se unge bine blonda si uscaturile de deasupra, iar peste restul se toarna zeama de baliverne cu tupeul varsat.

      Se serveste rece, pe stomacul gol, in piata. In caz de probleme digestive sunati la 112.

  • Pledoarie pentru satisfacerea papilelor gustative fără ipocrizii mioritice

    România este o ţară în care mâncarea gustoasă a relocat mai mulţi americani pe plaiuri mioritice decât celebra avuţie naţională a urmaşilor lui Decebal şi Traian, românca tânără, frumoasă şi gospodină. Iar această ţară este condusă de politicieni!  

    Dar care sunt trăsăturile caracteristice ale unui politician român? Nu există român să nu le cunoască: Politicianul român este 1) şmecher, 2) hoţ, 3) gras şi 4) ipocrit!   

    Dacă primele trei caracterizări nu sunt necesare a fi demonstrate din simplul motiv că sunt perceptibile cu ochiul liber de către orice cetăţean cu minime acuităţi vizuale, palpabile şi olfactive, pentru demonstrarea ipocriziei însă, demonstraţia la care vom recurge este simplă şi banală.   

    Întrebaţi orice politician despre felul său de mâncare preferat sau dacă nu va fi disponibil de o consultare cu alegătorul care sunteţi, citiţi un interviu de-al lui dat printr-o revistă colorată. Răspunsul va fi acelaşi: O salată de crudităţi, un peşte la cuptor cu cartofi natur sau pentru cei mai modeşti, brânză cu roşii! Înainte să ne podidească lacrimile pentru cumpătarea cu care se alimentează aleşii noştri, trebuie să ne aşteptăm şi la variante mai extravagante din partea celor mai şmecheri; eventual un piept de pui la grătar cu legume înnăbuşite…   

    Dacă însă, vom fi indiscreţi şi chiar niţel obraznici, şi vom trage cu ochiul în farfuria din faţa parlamentarului ales în circumscripţia noastră, vom observa cât adevăr zace în proverbul românesc: Cea mai bună pasăre e porcul!   

    Unii dintre senatorii sau deputaţii astfel depistaţi ar putea să se apere cu argumentul bărbătesco-strămoşesc: Ce să fac dom’le, trebuie să consum ceea ce vânez! Acuma, trebuie să recunoaştem, că la câţi vânători sălăşluiesc prin politichia românească e un argument de luat în seamă! Deşi, după cum arată aleşii noştri în covârşitoarea lor majoritate, e evident că domniile lor mai mult consumă animale decât le vânează!   

    De aceea, pentru că marea majoritate a acestui neam nu sânt nici şmecheri, nici hoţi şi nici graşi … hmm! Noi, cei de la Atelierul de Bere, considerăm că e bine să ne desprindem, ferm şi hotărât, de orice formă de ipocrizie culinară!   

    Şi astfel, să savurăm sincer şi deschis un mizilic sau un şoric, un ciolan pe varză sau un cârnat cu fasole, un şniţel cât un capac de găleată sau un gulaş picant de te ustură ochii şi nu în ultimul rând, o porţie generoasă de găluşte cu prune sau un papanaşi cu două etaje de frişcă.   

    Pentru că, aşa cum călătorului îi şade bine cu drumul, tot aşa clientului de la Atelierul de Bere îi şade bine cu o farfurie plină de bunătăţi în faţă, vegheată de aproape de o halbă cu berea casei de-un litru, împodobită cu două degete de spumă.   

    În definitiv, cine vine la Atelierul de Bere vine să mănânce şi să bea ca la carte şi nu să numere caloriile sau să facă cură de slăbire! Pentru asta sunt suficiente săli de fitnes sau alei de făcut jogging prin parcuri în Iaşi! 

  • Însemnări din carnetul unui gastronom de Păstorel

    -Sunt oameni care îşi închipuie că pentru a mânca bine e suficient să ai bani şi stomac. Se înşală, trebuie să ai şi cap.
    -De ce s-o fi spunând: a mânca o avere, chiar când averile se joacă şi se beau?
    -Naturaliştii clasează animalele nu după felul cum gândesc, ci după felul în care mănâncă: carnivore, erbivore etc.
    -Amorul este o ocupaţie recomandabilă între două mese bune.
    -Între vinul prost şi femeia infidelă e preferabil vinul bun.
    -Femeia beţivă şi bărbatul abstinent sunt cele mai eclactante dovezi că omul a ieşit din natură.
    -E mai puţin sălbatic să bagi cuţitul în adversar, decât să mănânci liniştit în faţa unui om flămând.
    -Se mai zice că toţi bărbaţii beţivi poartă coarne. Cred. Ce nu face omul la beţie?
    -Bate fierul cât e cald şi bea şpriţul cât e rece.
    -Ce-i preferabil oare: să toarne cineva apă minerală în vinul pe care îl oferi, sau să facă semne pe sub masă cu piciorul soţiei dumitale? Mare dilemă pentru un gastronom!
    -Nu e suficient să mănânci din ochi în timpul mesei pe vecina pentru a fi taxat de antropofag.
    -Dacă la restaurantul la care mănânci de obicei şi se serveşte vin oţetit, cere şi untdelemn şi pune-l în salată. Oferă apoi fafuria patronului, rugîndu-l să-ţi dea în schimb o sticlă de vin ca să închini în sănătatea lui.

  • Berbec la groapă de Roberta Aftanase

    Astăzi debutăm în acest prim număr al meniului ATELIERULUI DE BERE cu o reţetă în care, spre deliciul cititorilor, să punem în valoare tradiţia culinară moldovenească cu realităţile social-geografice în care ne zbatem noi, cei care locuim în Iaşi.  

    Primul pas ar fi aprovizionarea, deci util ar fi să găsim un berebec, nici prea mare dar nici mic. Iar ca următor pas ne-ar trebui o groapă. Din acest punct de vedere, aceasta provocare n-ar trebui să reprezinte nici un fel de problemă pentru un ieşean. Putem alege între cele de pe A.Panu, Copou sau Sărărie!   

    Noi am recomanda o groapă de 1,5 metri adâncime şi cu o arie de 1 metru pătrat, dar ideal ar fi să aibă vederea spre Palatul Culturii pentru a ne simţi şi noi părtaşi prin mica noastră reţetă la istoria acestui oraş.   

    În timp ce berbecul este jumulit de blană, aceasta fiind pusă în conservare pe un cuier dezinfectat, în groapă este indicat să să ardă o căruţă de lemne de fag sau măcar 3 metri cubi din schelele abandonate de pe şantierele din jur.   

    În timp ce jarul creşte până la grosimea de două lame de hârleţ, scoatem măruntaiele berbecului şi le sortăm:
      -inima, plămâni şi ficatul se toacă şi se amestecă cu hribi, ghebe, usturoi, cimbru, piper, boia şi oleacă de ceapă. După ce amestecul capătă consistenţă şi este aghezmuit cu un ţâr de rozmarin se mai toacă odată şi este returnat în cutia toracică a berbecului care a fost între timp jupuit cu grijă.
      -stomacul, precum şi alte măruntaie netrebuincioase vor fi puse într-o găleată ce va fi abandonată discret lângă un stâlp de iluminat stradal. De preferinţă pe partea carosabilă pentru a putea da vina pe conducătorii auto care aruncă din mers tot feluri de gunoaie.   

    Se ia berbecul reumplut şi se coase cu îndemânare în timp ce blana acestuia, bine aerisită, este folosită ca un palton şi returnată pe talia cornutului. După ce berbecul îşi recapătă blana care va fi cusută judicios, aceasta va fi acoperită cu un strat de lut de galben recoltat din smărcurile Bogonosului.   

    Mumia astfel obţinută va fi expediată fără prea multe fasoane cu un şut bine ţintit exact în mijlocul gropii pe patul de jar. Se astupă groapa cu pământ excavat din şantierele din vecinătate şi se tasează umplutura cu unul din buldozerele abandonate din centrul oraşului. Apoi facem ceea ce face cel mai bine meseriaşul de pe aceste meleaguri. Aşteptăm!   

    Când un bubuit înfundat va zdruncina pământul deranjând modelul desenat pe groapă cu şenila de pe buldozer, înseamnă că berbecul este gata. Se va dezgropa cu grijă, se va sparge vasul de ceramică obţinut prin topirea lutului pe blană , iar minunăţia dinlăntru se va servi cu multă bere.   

    Iar dacă mi-aţi ascultat sfatul şi berebecul l-aţi pregătit într-una din gropile de pe A.Panu, nu trebuie să căutaţi mult pentru că noi suntem aproape. Iar dacă ne găsiţi, vă recomandăm să încercaţi Berea Casei.   

    Chiar dacă o beţi singur, ea va va ţine de urât!