Reteta luniiCele mai bune retete

  • Paste carbonara cu broccoli şi cârnaţi

    Ingrediente:
    1 lingură ulei de măsline, carnea scoasă din 8 cârnați de Atelier făcută chifteluțe, 3 ouă 50g de parmezan ras şi 300g de spaghete.
    1 căpățână de broccoli ruptă în buchețele şi doi căței de usturoi.

    Mod de preparare
    Într-o cratiță mare, se încinge uleiul și se prăjesc chifteluțele până se rumenesc. Pentru ca acestea să nu se ardă, se întorc des pe toate părțile cam la fiecare duşcă de bere băută. Între timp, se amestecă ouăle cu parmezanul și se asezonează.
    Se fierb pastele conform instrucțiunilor de pe ambalaj apoi se adaugă broccoli peste ele. Se aşteaptă trei minute apoi se scurge totul dar se păstrează o cană din apa fiartă. Nu vă îngrijoraţi, nu e pentru băut!
    Se ia apoi usturoiul şi se zdrobeşte cu halba după care se răsfiră peste chifteluțe și se mai lasă pe foc câteva minute, cu grijă ca să nu se ardă. Se dă la o parte cratița de pe foc şi se pun pastele și broccoli în cratiță peste chifteluțe, apoi se toarnă amestecul de ou. Se amestecă toate ingredientele preţ de unu-două minute. Căldura pastelor va „găti" sosul, iar, dacă acesta este prea gros, se diluează cu puțină apă fierbinte rămasă. Se servesc pastele în patru boluri alături de un vin roşu sau o bere sprinţară şi uşoară.

    Poftă bună!

  • Pui cu bere

    Ingrediente:
    - un pui întreg bine dotat şi straşnic crescut
    - două halbe de berea casei, merg şi două sticle de Nenea Iancu
    - două cuburi de unt
    - usturoi cam 5-6 căţei
    - condimente pui de la Fuchs

    Mod de preparare:
    Se ia puiul şi se şterge bine cu un şervet uscat apoi se taie în două cu o foarfeca de bucătărie (se poate lăsa şi întreg daca aveţi un vas mai mare şi sunteţi leneş din fire). Se presară condimentul de pui pe dânsul apoi usturoiul se zdrobeşte puţin, fără a fi curăţat.
    Se împrumută un vas de Jena, că doar nu aveţi unul la dispoziţie?!, şi se unge cu unt apoi se pun căţeii de usturoi iar deasupra se aşează jumătăţile de pui. Se toarnă prima halbă de bere pe gâtul însetat apoi se ia a doua şi se toarnă cu regret până se acoperă aproximativ jumătate din carne. Se acoperă cu un capac (sau folie de aluminiu) şi se pune la cuptor la 180 grade în jur de 45 de minute.
    Când carnea devine fragedă se scoate capacul şi se mai lasă în cuptor până scade sosul de bere şi se rumeneşte frumos. La final poate fi servit cu garnitură de cartofi sau legume.

    Poftă bună!

  • Spaghete de Atelier

    Ingrediente:
    - 250 grame cârnaţi de Atelier
    - 500 grame de spaghetti Barilla
    - 2-3 ouă (în funcţie de dimeniunea lor)
    - 80-100 grame de pecorino romano ori parmezan ras (sau combinate)
    - puţin ulei de măsline, sare, piper proaspăt macinat, nu foarte fin şi oleacă de
    - pătrunjel pentru décor şi o floare din morcov ca să bucurăm şi vegetarienii

    Preparare:
    Fierbem pastele conform instrucţiunilor de pe pachet. Ca regulă generală pastele se fierb în multă apă (1 litru per suta de grame) cu sare. Păstraţi câteva linguri din apa în care au fiert pastele.
    Tăiaţi cubuleţe cârnaţii şi rumeniţii uşor în tigaie cu puţin ulei de măsline după ce aţi călit o jumătate de ceapă. Până fierb pastele se prăjeşte tigaia cu cârnaţi, răzuiţi brânza (nu neapărat foarte mărunt) şi amestecaţi-o cu gălbenuşurile ouălor. Dacă amestecul este mult prea uscat puteţi adăuga şi puţin albuş. Adăugaţi piper măcinat proaspăt în amestecul de brânză.
    Faceţi o pauză, beţi o bere, apoi strecuraţi pastele şi puneţi-le înapoi în oală. Peste ele aruncaţi tigaia cu de toate. Pentru a da un aspect cremos, adăugaţi câteva linguri de apă în care au fiert pastele şi pune-ţi oleacă de ulei de măsline extravirgin cu parmezan ras deasupra.

    Timp de preparare: 20 minute

  • Gomboţ cu prune

    Gomboţ cu prune de Păstorel Teodoreanu!

    Fierbem 600g de cartofi în coajă. După ce i-am curăţat, îi lăsăm să se răcorească şi-i dăm prin maşina de tocat carne. Punem pe o planşetă 200 gr făină. La mijloc, punem cartofii, la care adăugăm un ou şi un vârf ascuţit de sare.

    Frământăm cu mâna până se obţine o cocă apoi facem bucăţele de 1,5 cm grosime. Băgăm ambele mâini prin făină şi dăm aluatului forma necesară pentru a înveli o prună. Cît timp se răcesc cartofii, spălăm 300 g de prune din care scoatem sâmburii, în locul cărora punem puţin zahăr vanilat şi praf de scorţişoară.
    Punem şi oleacă de pesmet alb, foarte fin, care să absoarbă zeama pe care o lasă pruna. După ce s-a învelit pruna în aluat şi I s-a dat, cu palmele date prin făină, formă sferică, se pun imediat la fiert într-o oală cu apă clocotită, cu puţină sare. Nu se acoperă.
    Când găluşca dată în câteva clocote se ridică în sus, se scoate cu lingura.
    Între timp, încingem 200 gr. unt într-o tigaie, în care se pun la prăjit patru linguri de pesmet fin, la foc iute, ca să prindă o culoare mai închisă. În acest pesmet tăvălim gomboţurile scoase de la fiert şi le aşezăm într-o tăviţă unsă cu unt, pe care o băgăm în cuptor, unde o lăsăm 5 pînă la 10 minute.

    Când le servim, le presărăm cu zahăr vanilat.
    Asta e tot!

  • Rulouri din cotlet

    Observatorul gastronomic de Bahlui!

    Dacă porcul ar trebui să aibă o lună dedicată sunt sigur că pe întreg mapamondul luna Decembrie ar fi aleasa, astfel că pentru reţeta acestei luni ne-am gândit la un fel de mâncare de-a dreptul de neocolit pe masa de Revelion. Am pornit de la reţeta de bază a Cordonului Bleu şi a Rulourilor de Ardei copţi astfel încât, combinate cele doua reţete, am ajuns la această formă finală a Rulourilor din Cotlet de porc. Ingrediente necesare Rulourilor din Cotlet :
    4 cotlete de porc, 4 felii subţiri de pastramă sau şuncă afumată de porc, caşcaval 4 bastonaşe, 4 ardei graşi copţi, sare, piper, făină, un ou şi o cană de pesmet.

    Cotletele se bat subţiri ca pentru şniţele şi se condimentează cu sare si piper macinat. În ăst timp, ardeii graşi se coc pe plită, se curăţă de pieliţă şi se taie pe jumătate îndepărtându-se seminţele. Peste fiecare cotlet bătut aşezăm câte o felie de şuncă afumată, 2 jumătaţi de ardei copţi şi câte un bastonaş de caşcaval. Se rulează fiecare cotlet obţinându-se astfel 4 rulouri. Nici mai mult şi nici mai puţin! Apoi, fiecare rulou se dă prin făină, ou şi pesmet după care se prăjesc până devin aurii în ulei încins. Se servesc calde alături de cartofi prăjiţi, o halbă mare de bere sau, dacă ai gusturi gingaşe, de o cană din vinul casei. Ce culoare să aibă vinul?

    Ghici... doar nu o să-ţi dăm totul pe tavă! LA MULŢI ANI!

  • Friptură de porc cu sos dulce acrişor

    Observatorul gastronomic de Bahlui!

    În prag de post ne-am gândit la o reţetă ce ar putea să întărească puterea de spirit necesară confruntării cu propriile păcate şi care în prag de bilanţ sufletesc anual să dea tărie şi motivare pravoslavnicului client care ne va trece pragul. Aşa că, ne-am gândit la o friptură cu sos dulce-acrişor, gutui caramelizate şi tagliatelle cu ulei de masline aromat, curry si busuioc. Amănuntul că friptura este de porc poate fi trecut sub tăcere sau, dacă vom fi puşi sub tirul unor necruţătoare chestionări, cu diplomaţia caracteristică unui gurmand profesionist putem schimba vorba lăudând vinul roşu de după.

    Ingrediente:

    - 4 felii măricele dintr-o pulpă de râmător (poate fi şi muşchi sau cotlet), sare, piper, puţin ulei, 3 căţei de usturoi, 50 ml apă.
    - 1 gutuie mare sau 2 mai mici, 1 linguriţă miere, 3-4 linguri de vin.
    - 200 g tagliatelle, 1/2 linguriţă pudră de curry, 2 linguri ulei de măsline cu busuioc, câteva frunze verzi de busuioc.
    - Sos dulce-acrişor: pentru neştiutori maglavaisul se obţine din 4 linguri oţet, 2 linguri ulei, 2 linguri zahăr, un praf de sare, boabe de piper şi muştar, 1-2 foi de dafin, oregano, cimbru, 4-5 linguri sos de roşii.

    Preparare:

    Ungem o tavă de Jena cu ulei şi aşezăm în ea feliile de porc, adăugăm pe ele un praf de sare şi piper, apoi apa în tavă. Le punem la cuptor timp de 40 de minute şi între timp pregătim sosul. Într-o cratiţă pe foc punem toate ingredientele, le lăsăm 2-3 minute să fiarbă şi apoi turnăm sosul în tavă peste friptură. Adaugăm şi usturoiul tăiat felii iar în altă tavă punem feliile de gutuie împreună cu un sos din vin si miere pe care le lăsam la cuptor până prind o crustă rumenă. Fierbem pastele câteva minute după care le scurgem apa şi adăugăm peste ele uleiul de masline, pudra de curry şi puţină sare apoi le lăsăm 2-3 minute pe foc mişcând mereu vasul. Servim friptura de porc în mult sos dulce-acrişor, alături de felii caramelizate de gutuie şi tagliatelle cu busuioc verde. Ne punem şervetul la gât şi scoatem vinul din aerator apoi ne urăm: POFTĂ BUNĂ!

  • Pui mănăstiresc

    Observatorul gastronomic de Bahlui!

    Ingrediente:

    500g carne de pui, 300 g ciuperci, 300 g smântână, 50 g unt, 3 fire ceapa verde, 3 căţei de usturoi, 200 g costiţă afumată, 200 ml de vin alb, 3 galbenuşuri de ou, piper negru, sare, cimbru.

    Preparare:

    Curăţăm, spălăm şi tăiem carnea de pui în bucăţi mai mici şi le rumenim în unt, apoi le scoatem şi le punem deoparte. În untul rămas călim ceapa tăiata mărunt. Când a devenit sticloasă stingem cu puţină apa sau supă de legume iar stea ne-o stingem cu o halbă de bere. Punem puiul înapoi, adaugăm usturoiul tocat fin oleacă de piper, cimbru şi adăugăm sare după gust. Acoperim şi lăsăm la fiert 15-20 de minute apoi turnăm smântână şi mai lăsăm să bolborsească câteva clocote. Separat înăbuşim în unt costiţă tăiată felii. Adăugăm vinul şi lăsăm să fiarbă până când costiţa s-a frăgezit.Ciupercile se clocotesc pentru 5 minute. Într-un vas jena aşează în straturi alternative feliile de costiţă şi bucăţile de zburătoare. Peste ultimul strat punem ciupercile, adăugăm smântâna rămasă de la pui şi pregătim din zeama în care a fiert costiţa un sos: Obosiţi şi înfometaţi peste poate, amestecăm zeama de la costiţe cu trei galbenuşuri bătute şi o turnăm peste ciuperci. O ascundem apoi în fundul cuptorului pentru 30 minute, până se leagă bine sosul. Se serveşte cu mămăliguţă. Poftă Bună!

  • Fasole cu cârnaţi

    Observatorul gastronomic de Bahlui!

    Ingrediente:

    Se iau 500 g fasole boabe din piaţă sau cu împrumut, apoi se fierbe într-o apă uşor sărată.
    Asta în cazul în care nu găsiţi prin debara vreo 2 conserve de fasole. Se aruncă într-o tigaie cu ulei de măsline în care s-au călit 2-3 cepe vreo 2 cârnaţi proapeţi, tăiati bucăti şi prăjiţi.
    Se caută în panerul cu legume un morcov jumătate de ardei gras şi roşu, 500 grame de roşii sau o conservă de roşii decojite, una legătură de pătrunjel, una de legătură de mărar. Luăm o lingură şi îi testăm vârful cu un drob de sare, o folosim apoi să aruncăm în tigaie oleacă de boia dulce de ardei şi un vârf de linguriţă de piper măcinat, una de pastă de tomate, una de amidon de porumb pentru îngroşare şi jumătate de litru de apă în care dizolvăm cu forţa un cub concentrat de legume.

    Preparare:

    Fasolea uscată se fierbe dar, pentru a fierbe mai repede, se lasă în apă.
    Tocăm ceapa şi o punem într-un castron apoi tocăm morcovul şi îl aruncăm peste el. Decojim roşiile le tocăm mărunt le punem alături de celelalte ingrediente. Pedepsim şi ardeiul gras cu un cuţit ascuţit apoi îl punem peste mărarul şi pătrunjelul deja tocate.
    La sfârşit se aranjează frumos fasolea în farfurie şi se tuflesc cârnaţi peste ea despărţiţi fiind de câteva fire de pătrunjel sau mărar, după gust. Fasolea cu cârnaţi este gata şi o puteţi servi cu pâine de casă şi murături, atât caldă cât şi rece. Un singur lucru este nenegociabil iar acesta este că berea care se serveşte alături trebuie să aibă guler şi să fie rece şi proaspătă.
    Poftă Bună!

  • Orez sârbesc cu pui şi ciuperci

    Observatorul gastronomic de Bahlui!

    Pentru realizarea acestei mâncări uşoare am folosit următoarele: 400 gr orez (cu bob lung), 1 piept de pui, 10 ciuperci, 3-4 roşii, 1/2 ardei roşu, cuburi de morcov (congelat), mazăre congelată (pt culoare), 2 căţei de usturoi, 1 păharel de sufletul mâncării (cu gust de pui - sau cuburi concentrate de pui), ghimbir, dafin, piper boabe, sare, verdeaţă (opţional).
    Am pus orezul spălat în prealabil în apa la înmuiat. În ăst timp, ca să nu ne plictisim, am tăiat cuburi puiul, ciupercile felii, ardeiul cuburi mici şi am încins într-o tigaie trupeşă puţin ulei si am adăugat pe rând ardeiul, mazărea, morcovul şi puiul.
    Apoi am lăsat pe foc 7-8 minute amestecând din cand in cand în timp ce am degustat o bere rece şi am citit ştirile pe net pentru ca, la sfârşit, să adaug ciupercile, concentratul de pui, dafin şi oleacă de piper. După 15 minute am pus orezul şi 2 cani cu apa şi în timp ce am trecut la degustarea celei de-a doua beri am amestecat permanent să nu se lipească minunăţia de cratiţă.
    Din când în când, între două sorbituri, am adăugat nişte apa atunci când orezul o absorbea. Am pus apoi roşiile decojite tăiate cuburi şi usturoiul mărunţit. Am reglat sarea, am adăugat puţin ghimbir şi puţină verdeaţa. Când orezul este fiert complet, oprim focul turnăm a treia bere şi lăsăm să se răceasca puţin. Servim cu felii de castravete murat sau orice altceva doriti voi!
    Poftă Bună!

  • Rulouri de dovlecei cu branză picantă

    Observatorul gastronomic de Bahlui!

    Ingrediente:
    - 2 dovlecei mici
    - piper negru
    - puţin ulei masline
    - cremă de brânză picantă (tirokafteri) iar pentru aceasta avem nevoie de:
    - 200 gr feta (de oaie şi capră)
    - 50 gr brânză denish white
    - 1 lingură iaurt grecesc sau smântână
    - 2 ardei iuţi verzi
    - 50 ml ulei măsline extravirgin
    - 1 lingură suc de lămaie
    - 1 linguriţă oregano uscat

    Preparare:

    Ardeii iuţi se coc pe flacăra unui ochi de la aragaz până sunt rumeni peste tot. Se curăţă de coaja, apoi de cotoare şi seminţe şi se taie cubuleţe. Se pun ardeii într-un mojar şi se freacă cu uleiul de măsline turnat în fir subţire, ca la maioneză. La final adăugaţi şi sucul de lămâie în acelaşi mod. Puneţi această maioneză în blender împreună cu brânzeturile, smântână (am folosit danish white şi smântână pentru a da cremozitate amestecului) şi oregano şi mixaţi până obţineţi o pastă. Puneţi pasta într-un bol. Pasta se poate consuma ca atare, pe pâine prăjită sau lipie/pita. Pentru a o folosi ca umplutura trebuie dată la frigider câteva ore să se întărească un pic. Dovleceii se taie felii subţiri pe lungime şi se pun feliile una lângă alta pe un platou larg şi apoi se presară cu piper negru şi se ung cu ulei de măsline. Se incinge foarte bine tigaia grill şi se prăjesc feliile de dovlecel, câte 2 minute pe fiecare parte. Se scot pe şerveţele de bucătărie şi se lasă să se răcească complet. Puneţi pe fiecare felie de dovlecel câte o linguriţă (nu foarte generoasă) de cremă de brânză picante apoi le rulati.

  • Spaghete de Atelier (All’matriciana)

    Observatorul gastronomic de Bahlui!

    Luna aceasta vă vom prezenta o reţetă de paste care o considerăm foarte potrivită pentru această lună de vară. Mâncare uşoară, gustoasă şi sănătoasă, spaghetele all’amatriciana putem spune ca sunt mândria bucătăriei din zona Lazio. De fapt chiar in Lazio a fost creată această reţetă de paste cu un gust inconfundabil. Tradiţia locală spune că tipul de paste care se foloseşte la prepararea acestei reţete sunt spaghetele, dar acestea pot fi înocuilte fără nici o problema cu bucatini.
    Începeţi prin a pune la foc apa în care vom fierbe spaghetele. Nu uitaţi să adaugaţi sare. Tăiaţi baconul în fâşii sau cubuleţe şi puneţi-l la prăjit într-o tigaie unsă cu ulei inpreună cu ardeiul usturat. Asteptaţi până când grasimea de la bacon devine uşor transparentă şi adăugaţi vinul alb.
    De îndata ce vinul se evapora scoateti baconul din tigaie si pastraţi-l la cald.
    Roşiile se curăţă de piele şi de seminţe, apoi se taie în bucăti mici sau se pasează, dupa care se adaugă în tigaia în care am prăjit în prealabil baconul şi se lasă să se gătească circa 10-15 minute. Dupa ce sosul de roşii este gata, adăugaţi spaghetele scurse de apa, brânza Pecorino şi baconul şi amestecaţi uşor 1-2 minute. În momentul servirii se pune şi parmezanul ras.
    Poftă mare!

  • Meniu de sărbătoare

    de Bogdan Ulmu

    Observatorul gastronomic de Bahlui!

    Că venire Paştile se făcu şi momentul să pomenim de meniul strămoşesc ca la carte, propus de marele scriitor V. Voiculescu: ,, … mielul, mielul în cele trei ipostaze ale lui, mielul fraged de lapte,oaia şi berbecul, fie întreg, fie bătut - adică batal, cu toate anexele lor, de la creer, uger, căpăţână, până la fudulii, plăcintă de cighir, ce se mai cheamă şi drob, borşuri răcoritoare, stufaturi, mâncare de tarhon, măruntaie la frigare, încununate cu măţişoare întoarse pe dos şi spălate în zece ape.
    Bineînţeles, toate salatele potrivite: păpădie, untişor, năsturaşi, creson,ceapă verde (chiar dacă nu este sezonul lor!), iar pe urmă, clătite cu dulceaţă de vişine, gogoşi, plăcinţi învârtite şi poale în brâu.
    Dar, la toate astea, nu-I simplu să asortezi băuturile! Căci mielul cere una, iar oaia alta! La ciorbe iarăşi trebuie unele diferite. Cel mai bine e să pui multe vinuri pe masă şi fiecare să-şi aleagă care-i place căci, vorba parimiei, e frumos ce-mi place mie!...
    Ce se va bea? În ordinea intrării pe scenă whisky, palincă, bere, vin alb, vin roşu, şampanie, coniac, cafea. Iar dacă ne apucă dimineaţa, obligatoriu, moare şi ciorbă de burtă ( potroace). Sau o bere, pentru clătirea interiorului.
    Cum viaţa, azi, nu-i deloc ieftină, vedeţi cum porţionaţi mâncărurile; tot ce v-am înşirat trebuieşte calculate chinezeşte, adică: nu două-trei feuri a câte 300 gr porţia ci 15-20 de feluri a câte 50 de gr porţia. Şi consumatorul musai să-şi dozeze respiraţia: să nu dea iama în deschidere, căci va fi vlăguit la final. Idem, să nu se-mbete la aperitive, ci să mai poată savura şi coniacul la epilog.

  • Gomboţ cu prune

    de Păstorel Teodoreanu

    Observatorul gastronomic de Bahlui!

    Fierbem 600g de cartofi în coajă. După ce i-am curăţat, îi lăsăm să se răcorească şi-i dăm prin maşina de tocat carne. Punem pe o planşetă 200 gr făină. La mijloc, punem cartofii, la care adăugăm un ou şi un vârf ascuţit de sare.
    Frământăm cu mâna până se obţine o cocă apoi facem bucăţele de 1,5 cm grosime. Băgăm ambele mâini prin făină şi dăm aluatului forma necesară pentru a înveli o prună. Cît timp se răcesc cartofii, spălăm 300 g de prune din care scoatem sâmburii, în locul cărora punem puţin zahăr vanilat şi praf de scorţişoară. Punem şi oleacă de pesmet alb, foarte fin, care să absoarbă zeama pe care o lasă pruna. După ce s-a învelit pruna în aluat şi I s-a dat, cu palmele date prin făină, formă sferică, se pun imediat la fiert într-o oală cu apă clocotită, cu puţină sare. Nu se acoperă. Când găluşca dată în câteva clocote se ridică în sus, se scoate cu lingura. Între timp, încingem 200 gr. unt într-o tigaie, în care se pun la prăjit patru linguri de pesmet fin, la foc iute, ca să prindă o culoare mai închisă. În acest pesmet tăvălim gomboţurile scoase de la fiert şi le aşezăm într-o tăviţă unsă cu unt, pe care o băgăm în cuptor, unde o lăsăm 5 pînă la 10 minute. Când le servim, le presărăm cu zahăr vanilat.
    Asta e tot!

  • Tochitura străinului

     Fraţii mei albi (şi negri), mergeţi până la magazinul de carne din cartier şi, aşezându-vă disciplinat la un fel de coadă, în timp ce citiţi ,,Fiziologia gustului” de Brillat Savarin ( de la care am învăţat cu toţii că prepeliţa trebuie mâncată numai după ce-am purtat-o, timp de şase ore, prin arşiţa soarelui, pe borul spaţios al pălăriei campestre), cumpăraţi splină, cabanos, rinichi, costiţă, inimă şi carne. Eu am reuşit, săptămâna trecută, să iau câte ceva din fiecare.

    Am venit acasă fericit şi după ce am dat drumul la cuptor, am pus pe grătar o oală cu capacul întors( în ea se afla apă cam până la mijlocul recipientului). După ce am spălat bine de sânge organele, le-am sărat, piperat sau măghiranizat, le-am suflat cu un pic de boia iute ( cumpărat din Grecia) şi le-am aşezat pe capacul încăpător. După doar o jumătate de oră aveam pe masă mixed grill ( sau, cum ziceau ospătarii noştrii pe vremea când se găsea şi prin restaurantele noastre, ,, mic sigril”!) săţios, ieftin, gustos şi uluitor de simplu de preparat ( inclusiv pentru începători). Se poate mânca şi cu o mămăliguţă caldă; şi nişte pepenaşi muraţi ar merge la ăst fel săţios! şi un molan. De fapt, vorba ungurului, o molan ( o damigeană).

  • Gulyaş la ceaun

    Ingrediente: ardei gras, boia de ardei, cartofi, ceapa, chimen, dafin, vita  

    Mâncare de aer curat şi dătător de foame, de foc liber arzând sub ceaun, de prieteni adunaţi laolată pentru a împărtăşi aceeaşi mâncare, gulaşul îşi depăşeşte condiţia de supă groasă sau tocană cu carne de vită şi tinde către ceva mai mult. Dar ce este gulaşul? O supă grosuţă sau o mâncare din carne de vită, ceapă şi ardei – o ţâră gras şi o parte iute – cu găluşte sau cartofi fierţi în zeama-i boiată. Căci boiaua de ardei, paprika, uşor prăjită alături de carne, ceapă şi ardei, e cea care dă gustul autetic, patina amărui-afumată, acestui fel unguresc care se bucură de egal succes în Austria, nordul Italiei, pe tot întinsul Cehiei şi Slovaciei, Sloveniei, Serbiei şi României.  

    Gulyaş, guiaş – cum se pronunţă în maghiară, nu înseamnă altceva decât văcar. Că e de vacă. Există mai multe extensii ale gulaşului, răspândit prin tot vechiul imperiu Austro-Ungar, dar câteva constante sunt musai să existe: carne, ceapă, ardei, boia de ardei,piper, roşii şi chimen, pătrunjel verde. La variabile putem trece găluştele care se înlocuiesc cu cartofi, două linguri de smântână, poate şi una de făină, vreo două frunze dafin şi vreo trei căţei de usturoi, o frunză de ţelină. Tot la variabile ar intra şi forma de agregare (supă sau tocăniţă). Eu optez pentru tocăniţă. Nu mă simt prea bine la gândul că stau două ore lângă ceaun ca să fac o supă.Iată reţeta unui gulaş garantat bun, făcut cu cartofi ca să ne fie viaţa simplă. Prietenii ştiu de ce. Cine a cărat cu infinite precauţii două ouă crude pe munte şi a încercat să facă găluşte în bucătăria improvizată de lângă un cort ştie ce spun.N-aveţi cum să-l greşiţi, mai ales dacă aveţi prieteni lângă şi foc sub ceaun.

  • Cu ce ne dregem?

    Asta-i întrebarea pe care mi-o pun, după sărbători, cunoscuţii şi necunoscătorii mei. Mai că-mi vine să mă las de bucătărie, da' n-o fac, deoarece e singura meserie în care am şansa să mă calific, cu vremea …

    POTROCUL. Începem dară cu ciorba de potroace, cea mai de bază fiertură ce ne poate readuce la viaţă după o noapte de ghiftuială şi beutură. Potrocul e bun dimineaţa, să alunge efectele vinului; dar se poate servi şi la prânz, la amiază, că doar nimeni nu ne obligă să fim matinali...
    Potrocul are trei secrete, vrednicuţele moşului: cum spuneam, nu se fierbe în apă(căci apa nu-i bună nici  în ciubote) - ci într-o fermentaţie de tărâţe de grâu şi mei. Adăugaţi, la fiert, o crenguţă de cireş. Iar cât fierbe carnea cea grasă, desfăcută în fâşii, plus măruntaiele găinii, gospodarul musai să doboare o stacană de vin roze privind în oloi.
    Ei bine, acest potroc fiert cu zăbavă, bătrâneşte, dres cu un gălbenuş şi fo' trei tocmăgei de casă, acoperit cu niscaiva verdeaţă tocată mărunt şi aromat cu o creangă de cimbru ne va face prima dimineaţă din an mai suportabilă şi poate vom mai simţi nevoia să mai luăm o lingură …

    BURTA. Deci, vă dregeţi cu ciorba de burtă. Nu e greu de făcut, numai că fierbe mult, pârdalnica ( minimum 6 ore). Da' eu vă învăţ de bine: mahmurul n-are răbdare şase ore! Deci, la nevoie, cumpăraţi un plic de ciorbă de burtă, fierbeţi-l, puneţi-i mujdei şi oţet, oleacă de ardei iute, un gălbenuş pe fundul farfuriei, smântână şi e mai rapid …

    PIFTIA. Da, da, nu holbaţi ochii că nu sunteţi la cinematograful de noapte! Te poţi drege şi cu răcituri! Cu o condiţie: să nui fie de râmător! Cu altă condiţie: să aibă multă zeamă. Cu o ultimă condiţie: să aibă alături un sos subţire de hrean şi oţet...

    CIORBA RECE (fără foc!). Ciorba cea mai simplă din lume că se face fără plită sau aragaz! Se pune într-un litru de moare de varză ceapă răzuită, ţelină dată şi ea prin râzătoare, morcov ras, hrean ras, mărar şi pătrunjel tocat bine. Puţină boia iute şi oleacă de piper. Se amestecă foarte bine apoi se pune în prispă, afară în ger, vreo două ore. Dacă eşti mahmur, răceala care te va cuprinde ţi se va părea binecuvântată.

    După cum aţi văzut, cu ce să vă dregeţi, de-acum aveţi. Să vă văd însă cu ce-o să vă ghiftuiţi, de acum încolo...

  • Spaghete Milanese

    Ingrediente (4 porţii): 1 pachet spaghetti originale; 200g caşcaval; 150 g măsline; 2ouă; o ceapă mare; 150 g şuncă de Praga; 3 linguriţe de zahăr; sare; cimbru; piper; boia; mărar; pătrunjel proaspăt; ketchup; un păhărel de ulei de măsline.

    Deci, după ce a-ţi pus apă la fiert într-o oală măricică, turnaţi sare grunjoasă în vas şi, de ce nu, un strop de ulei ( pe ntru a nu se lipi spaghetele). Când totul dă în clocot, aruncaţi acolo pastele-întregi sau mărunţite, în funcţie de gust. Când au fiert – cam 20 de minute – scoateţi-le & strecuraţi-le! Apoi, ţineţi-le puţin sub jetul de apă.

    Într-o tigaie sau cratiţă ( de inox, dacă există) puneţi ulei şi încingeţi-l puţin; timp în care tocaţi mărunt ceapă şi aruncaţi-o spre rumenire; când îngălbeneşte o ţâră, puneţi peste ea restul; caşcaval ras, măslinuţe cubuleţe, ouăle bătute, zahărul, sarea, piperul, cimbrul, boiaua şi la urma urmelor spaghetele. Amestecaţi de câteva ori (da' nu mai puţin de cinci minute, să se rumenească puţin pastele să devină – dacă e posibil- vag/crocante) şi deasupra mai radeţi brânză, mai bateţi un ou şi turnaţi-l, apoi presăraţi mărar & pătrunjel tocat.

    Sfaturi inutile: tot vasul respectiv trebuie să mustească de zeamă, căci spaghetele, altfel, ies musaca! După care aveţi multe soluţii: puneţi bulion diluat, puneţi ketchup îndoit cu supă clară, ori puneţi o jumătate de litru de vermut bun, îndoit cu sifon...( inutil să mai adaug că după ce turnaţi sosul, totul reintră la cuptor pentru circa 10-15 minute).

    Sfaturi utile: la toată această afacere beti bine, că tare-i greoaie milanesa! Ce? Cum ce, de câtă vreme vă fac eu educatie estetică & oenologică, tot nu ştiţi? Ori cinci litri de bere proaspătă, ori trei litri de vin vechi.

        Poftă Bună!

  • Varza a la Cluj

    Deci, după ce tocaţi o votcă lemon ( sau o răchie rece), puneţi să tocaţi o varză murată, mărunt, cu un satâr ascuţit. Scurgeţi bine curechiul şi puneţi-l la călit, cu ceapă tăiată peştişori. Puneţi ca amestec şi cimbru ( sau mărar)- că dă un gust deosebit. Cât timp se căleşte murata, în alt vas, condimentaţi bine carnea tocată (amestec porc gras cu vită slabă) cu tot ce am pus la ingrediente. Apoi, prăjiţi carnea într-un tuci, dacă se poate, şi adăgaţi, din când în când, apă călduţă, ca să se înmoaie bine.

    După circa o jumătate de oră, când carnea şi curechiul s-au muiat, iar prin bucătărie încep să plutească aburi înmiresmaţi, luaţi un alt vas de tuci, dacă aveţi, şi tapaţii fundul şi pereţi cu untură. Apoi mai beţi o pălincă, să vă tăiaţi greaţa şi treceţi la aranjarea ,,blaturilor” păstăioase, astfel: un strat de varză, unul de carne; un strat de varză, unul de carne; cât vă ajunge materia. Băgaţi totul la cuptor pentru o altă jumătate de oră, iar când este gata, serviţi mâncarea cu multă smântâna pe deasupra...

    Se poate folosi şi pâinea şi mămăliga - cum doriţi şi cum aveţi prin cămară.

    Iar de băut... la acest fel tradiţional de mâncare, feţii moşului, intră circa trei-patru litri de vin de Jidvei, din acela cu o fată de la Căpâlna pe etichetă. Dar, dacă nu vă place dansul ei, puteţi apela la ceva mai apropiat geograficeşte, cum ar fi Feteasca de Cotnari, ori Galbena de Odobeşti. Vin la cutie nu vă recomand, deşi-i arătos; după o vreme prinde miros de oţet...

    Poftă Bună!

  • Paste ţărăneşti

                        

    Pentru că începând cu luna septembrie vom avea în portofoliu şi primele preparate din paste şi ţinând cont că Atelierul de Bere a devenit cunoscut în bună măsură şi din cauza delicioşilor săi cârnaţi, vă propunem reţeta mai sus pomenită.

    Ingrediente (pentru 4 persoane):
    În primul rând trebuie să avem la îndemână 350 gr de macaroane scurte din grâu dur şi 150 de gr de cârnaţi de Atelier. În jurul acestor piloni ai gustului vom construi un puzzle, folosind un căţel de usturoi, o lingură de seminţe de fenicul, o legătură mică de rucola şi 120 de gr de brânză Emmentaler, legate cu patru linguri de untdelemn de măsline şi un pahar de vin alb. Sarea şi piperul îl punem după gust.

    Mod de preparare:
    Călim căţelul întro tigaie de ulei încins şi adăgăm carnea de la cârnaţi. Prăjim 3 minute la foc mic, după care fugărim căţelul ...de usturoi şi adăgăm seminţele de fenicul. Stingem apoi cu vin şi după ce acesta sa evaporat, adăgăm rucola bine spălată şi tăiată julienne.

    Punem pastele în apă clocotită cu sare şi le fierbem ,,al dente”, apoi le scurgem şi le aruncăm în tigaie peste sosul de carne, adăugând peste acestea şi un polonic de apă fierbinte din oala în care au fiert pastele.

    Compoziţia o lăsăm încă pe foc până se scade apa, iar în timpul acesta o amestecăm cu brânză rasă peste care punem sare şi piper. Apoi, după ce sa liniştit, ne turnăm o halbă de bere, o degustăm cu grijă şi ne gândim cât de bine ne va fi după ce o să terminăm de savurat pastele!

    Poftă Bună!

  • Salată de Vară cu brânză Feta

    La 40 de grade Celsius este greu să recomanzi o mâncare care are la bază carne, asta dacă nu ne referim la mici sau ceafă de porc la grătar, branduri de mare rezonanţă în memoria colectivă a valahilor de peste Carpaţi. De aceea, luna aceasta vă vom recomanda o reţetă de salata răcoroasă ce poate fi o variantă absolut rezonabilă pentru zăpuşeala de afară:  

    Ingrediente:
    Trebuie ţinute la îndemână trei roşii, două mâini de salată verde, trei castraveţi pântecoşi, doi ardei graşi, unul roşu si celălalt galben, un polonic de măsline, trei felii subţiri de lămâie, o ceapă gospodărească, 250 de grame de brânză Feta şi un dop de sos de vinaigrette.  

    Mod de preparare:
    Salata verde se spală bine si se rupe în fâşii mari. Roşiile se taie în sferturi iar castraveţii se taie in rondele. Apoi ceapa şi ardeiul gras se curăţă şi se taie rondele sau julienne. La acest moment intră în acţiune şi actorul principal, vorbim aici de Brânza Feta care se taie în bucăţi mari şi până se adună la masă familia facem un sos vinaigrette din ulei de măsline cu puţin otet de vin alb, puţin muştar, sare şi piper alb. Salata se aranjează în bol cât mai estetic, deasupra se pun bucăţile de brânză feta şi se stropeşte cu sos vinaigrette. Dacă aţi trecut dimineaţa prin piaţă se poate decora şi cu pătrunjel proaspăt tocat.!

    Poftă Bună!

  • Salată Berlineză

    Pentru ca suntem în luna lui Cuptor ar fi cazul să vă propunem o reţetă mai lesne de digerat pentru după-amiezele toropite ce ne aşteaptă după o zi de lucru, astfel că pentru această perioadă vă propunem Salata Berlineză.

    Ingrediente:  Luăm pulpă de vită şi o fierbem până considerăm că putem afirma despre carnea din oală că este fiartă fără riscul de a fi suspectaţi că suntem nişte mincinoşi. Mai aducem la îndemână şi două cepe pe care le tăiem mărunt în stil julienne , scoatem din beci nişte castraveţi acri tăiaţi cuburi şi ca aceştia să nu se simtă stingheri, îi întovărăşim cu un ardei gras mare tăiat deasemeni în cubuleţe. Punem la fiert o mână de cartofi şi ţinem la îndemână maioneza, ketchup-ul şi muştarul că de sare, piper, boia şi câteva frunze de salată şi pătrunjel nu trebuie să ne facem griji... Că doar trebăluim într-o bucătărie de om gospodar, nu alta!

    Mod de preparare: Carnea fiartă se amesteca cu cartofii fierţi tăiaţi cuburi, cu ceapa tăiata mărunt şi cu castraveţii acri şi ardeii, de asemenea taiati cuburi. După un amestec gospodăresc ce nu mai lasă loc de întors, se toarna deasupra sosul format din maioneză amestecată cu ketchup, boia, sare, piper. Peste opera de artă obţinută ne manifestăm din plin simţul artistic şi o decorăm cu oua fierte, frunze de pătrunjel şi salată verde. După care, bineînţeles, bem o bere să ni se facă foame!

    Poftă Bună!

  • Borş Moldovenesc de Găină

    Tot mai des, zorile dimineţii ce apar pe furiş de după Hală fugărind întunericul găsesc pe terasa Atelierului de Bere clienţi ce reazămă vârtos mesele şi trudesc din greu la halbe băgând aerul în ele. După o asemenea trudnicie, onorabililor muşterii li se poate întâmpla ca sosirea dimineţii să le fie uneori examen dificil şi prilej de grea caznă.

    Gândindu-ne la soarta lor, cu inimile pline de milostivenie şi înţelegere, noi, cei de la Atelierul de Bere, le-am închinat reţeta lunii Iunie clienţilor noştri ce au nevoie dimineaţa de-un sprijin gastronomic pentru a putea lua din nou viaţa în piept!

      Pentru o asemenea întreprindere, înainte de a porni la drum, trebuie să ne asigurăm că avem prin jurul casei, la îndemână, următoarele:
    -o găină hrănită cu grăunţe cam de-un kil, un kil jumate.
    -patru cepe, o legătură de mărar şi-o mână de leuştean.
    -un bulgăre de sare neagră, grunjoasă, de prin părţile Slănicului.
    -trei căni de borş, o mână de tăiţei, nişte frunze de pătrunjel
    -două degete de lobodă şi un vârf de cuţit de piper.

    Se fugăreşte găina, se prinde, se taie, se jumuleşte, se curăţă, se spală şi se tranşează. Obligatoriu în această ordine! Se pun bucăţile la fiert într-o oală de 1,5 kile după ce s-a aruncat pe fundul ei un bulgăre de sare. Când carenea este bine pătrunsă, se scoate şi în locul ei în zeama clocotindă se fierb tăiţeii. Când s-au muiat, se toarnă borşul fiert separat şi se zvârle în ea tot ce mai avem la îndemână: sare, piper, lobodă, mărar, leuştean tocat mărunt. Se mai fierbe 10 minute după care azvârlim în fiertură carnea scoasă adineaori şi ciorba-i gata. Dacă mahmureala nu dispare după două farfurii de zeamă de găină puteţi încerca şi cu un piramidon, poate trece. Dacă nu, beţi două beri şi luaţi-o de la capăt!

    POFTĂ BUNĂ!

  • Gulaş la ceaun

    Ingrediente: ardei gras, boia de ardei, cartofi, ceapa, chimen, dafin, vita.

    Mâncare de aer curat şi dătător de foame, de foc liber arzând sub ceaun, de prieteni adunaţi laolată pentru a împărtăşi aceeaşi mâncare, gulașul îşi depăşeşte condiţia de supă groasă sau tocană cu carne de vită şi tinde către ceva mai mult. Dar ce este gulaşul? O supă grosuţă sau o mâncare din carne de vită, ceapă şi ardei – o ţâră gras şi o parte iute – cu găluşte sau cartofi fierţi în zeama-i boiată. Căci boiaua de ardei, paprika, uşor prăjită alături de carne, ceapă şi ardei, e cea care dă gustul autetic, patina amărui-afumată, acestui fel unguresc care se bucură de egal succes în Austria, nordul Italiei, pe tot întinsul Cehiei şi Slovaciei, Sloveniei, Serbiei şi României.

    Gulaş, guiaş – cum se pronunţă în maghiară, nu înseamnă altceva decât văcar. Că e de vacă. Există mai multe extensii ale gulaşului, răspândit prin tot vechiul imperiu Austro-Ungar, dar câteva constante sunt musai să existe: carne, ceapă, ardei, boia de ardei, piper, roşii şi chimen, pătrunjel verde. La variabile putem trece găluştele care se înlocuiesc cu cartofi, două linguri de smântână, poate şi una de făină, vreo două frunze dafin şi vreo trei căţei de usturoi, o frunză de ţelină. Tot la variabile ar intra şi forma de agregare (supă sau tocăniţă). Eu optez pentru tocăniţă. Nu mă simt prea bine la gândul că stau două ore lângă ceaun ca să fac o supă. Iată reţeta unui gulaş garantat bun, făcut cu cartofi ca să ne fie viaţa simplă. Prietenii ştiu de ce. Cine a cărat cu infinite precauţii două ouă crude pe munte şi a încercat să facă găluşte în bucătăria improvizată de lângă un cort ştie ce spun.N-aveţi cum să-l greşiţi, mai ales dacă aveţi prieteni lângă şi foc sub ceaun.

  • Ciorba cu cârnaţi afumaţi

    Pentru cei care au trecut prin Atelierul de Bere faptul că aici se mănâncă cei mai buni cârnaţi din Iaşi, dacă nu chiar din întreaga Moldovă, este un secret a la Polichinelle. Cârnaţii de atelier împreună cu cei secuieşti şi de Pleşcoi, reprezintă pentru fanii acestui fel de mâncare o adevărată regalare a simţurilor gustative.

    Iubitorii de cârnaţi i-au degustat pe aceştia prăjiţi sau traşi la tigaie, fierţi sau la cuptor, cu muştar sau cu boia precum şi în nenumărate feluri de prezentare. Însă, aici la Atelier, de la catedra meseriaşilor în cârnaţi, putem afirma că există totuşi o reţetă pentru care nu băgăm mâna în foc că a fost încercată şi anume ciorba de cârnaţi afumaţi. Pentru cei curioşi iată reţeta:

    Se iau două cepe şi două bucăţi de praz numai bune de ţinut în diplomat, se taie mărunt, se spală şi se pun la fiert în 2 litri de apă rece cu sare. Se iau cârnaţi secuieşti, sau de atelier, aveţi grijă să nu îi puneţi pe cei de Pleşcoi că dau gust de oaie la ciorbă, se taie felioare şi se pun la prăjit în tigaie în untdelemn încins. După ce se înroşesc de la prăjeală şi se întorc gospodăreşte de pe-o parte pe alta se scot din tigaie şi se trec în oală după ce s-au fiert legumele la care s-a adăugat şi o legătură de pătrunjel.

    Se adaugă făină dizolvată într-ceaşcă de zeamănşi se lasă la fiert molcom timp de 30 de minute. Apoi se pun după gust sare, piper şi o leacă de oţet. Ciorba se drege cu 2 ouă bătute vârtos cu smântână apoi se serveşte cu pătrunjel verde tocat mărunt pe deasupra.

    POFTĂ BUNĂ!

  • Nu trăim ca să mâncăm!?

    Pentru cei care în intimitatea propriei bucătării ar dori ca împreună cu un grup de prieteni să retrăiască fiorul unei cine medievale am preluat din carte lui Bogdan Ulmu, ,, Nu trăim ca să mâncăm!?…” cu acordul şi permisiunea autorului, următoarea reţetă: Pe un platou (tavă), din fier, ori lemn, de circa un metru lungime şi 50 de cm. Lăţime, cu mânere solide la extremităţi şi cu tacâmuri arhaice, plus ulcele se aşează, printre stilete înfipte şi ornamente din legume şi fructe, într-o ordine în care subsemnatul o va stabili, când va avea bucatele:
    Un buturel (ciolan) de porc – afumat.
    Ori nu, după gust Un picior mare de curcan, rasol;
    Un crap cu legume, feliat;
    O piftie de cocoş şi una de porc ( ultima strecurată)
    Tuslama cu oţet şi usturoi
    Pomana porcului
    Ouă moi. La pahar
    Un blid cu fasole bătută ( sau o salată cu fasole boabe)
    Salată de sezon ( plus de ţelină!)
    Tocăniţă de ciuperci, rece
    Zacuscă de vinete ( sau vinete cu ulei în usturoi)
    Sarmale de post
    Icre de post
    Scrumbie sărată cu ceapă
    Batog

    Rachiu ( palincă)
    Bere blondă sau brună
    Vin alb sec
    Vin roşu demisec
    Coniac, cafea
    Apă minerală, suc
    Sos de hrean & muştar
    Sos de soia & Worchester
    Ornamente comestibile
    Boluri de spălat cu mâna

      Această reţetă se potriveşte unui grup de minim 6 persoane, postate la gura unei sobe şi care prin consumând to ce s-a înşirat mai sus şanse reale să alunge răcoarea unei seri din luna Mărţisorului.

  • Tocana pedelistă cu ciolan à la Băse

                       

    Ingrediente:
    Un popor mare, necopt, fara miez;
    Mult ciolan;
    Trei patru partide mari si cateva mai mici de diverse culori;
    O blonda de Plescoi;
    Un varf de boc;
    O legatura mare de servicii secrete cu urechi fine;
    O curte constitutionala moale si bine fragezita;
    Cateva cozi de procurori;
    Doua trei sindicate stafidite;

    Condimente:
    Apa de ploaie;
    Praf in ochi;
    Gargara macinata;
    Zeama de baliverne;
    Tupeu varsat;

    Se taie poporul in doua parti, una buna si una rea. Apoi fiecare bucata se taie in doua, una buna, una rea, si tot asa pana se formeaza bucatele mici ce pot fi mancate dintr-o inghititura. Se separa apoi bugetarii de nebugetari, medicii de pacienti, profesorii de studenti, copii de parinti, grasii de slabi, si se lasa la decantat pana se ridica la suprafata uscaturile. Acestea se culeg cu atentie si se pun deoparte intr-un recipient caldut. Din restul se taie 25%, se scoate vlaga si se pune la foc mic, cu zeama de baliverne si cu praf in ochi, sa nu se prinda. Se acopera cu un capac mare ca sa nu rasufle si din cand in cand se stinge cu putine apa de ploaie.
    Separat se ia un partid portocaliu si se intoarce de pe stanga pe dreapta. Apoi se impaneaza pe toate partile cu bucatele taiate din celelalte partide. Se presara deasupra uscaturi, iar peste se pune varful de boc si blonda de Plescoi cu ciolanul in gura,si se lasa la dospit. Celelalte partide se toaca marunt impreuna cu sindicatele si se invelesc cu servicii secrete. Apoi se freaca bine cu cozile de procurori, se trag in teapa si se pastreaza la racoare. Din cand in cand se gusta si se reevalueaza. 
    Se aseaza totul peste poporul deja bine dinstuit si se da la copt. Din cand in cand se strange caimacul de deasupra, cu care se unge bine blonda si uscaturile de deasupra, iar peste restul se toarna zeama de baliverne cu tupeul varsat.

      Se serveste rece, pe stomacul gol, in piata. In caz de probleme digestive sunati la 112.

  • Pledoarie pentru satisfacerea papilelor gustative fără ipocrizii mioritice

    România este o ţară în care mâncarea gustoasă a relocat mai mulţi americani pe plaiuri mioritice decât celebra avuţie naţională a urmaşilor lui Decebal şi Traian, românca tânără, frumoasă şi gospodină. Iar această ţară este condusă de politicieni!  

    Dar care sunt trăsăturile caracteristice ale unui politician român? Nu există român să nu le cunoască: Politicianul român este 1) şmecher, 2) hoţ, 3) gras şi 4) ipocrit!   

    Dacă primele trei caracterizări nu sunt necesare a fi demonstrate din simplul motiv că sunt perceptibile cu ochiul liber de către orice cetăţean cu minime acuităţi vizuale, palpabile şi olfactive, pentru demonstrarea ipocriziei însă, demonstraţia la care vom recurge este simplă şi banală.   

    Întrebaţi orice politician despre felul său de mâncare preferat sau dacă nu va fi disponibil de o consultare cu alegătorul care sunteţi, citiţi un interviu de-al lui dat printr-o revistă colorată. Răspunsul va fi acelaşi: O salată de crudităţi, un peşte la cuptor cu cartofi natur sau pentru cei mai modeşti, brânză cu roşii! Înainte să ne podidească lacrimile pentru cumpătarea cu care se alimentează aleşii noştri, trebuie să ne aşteptăm şi la variante mai extravagante din partea celor mai şmecheri; eventual un piept de pui la grătar cu legume înnăbuşite…   

    Dacă însă, vom fi indiscreţi şi chiar niţel obraznici, şi vom trage cu ochiul în farfuria din faţa parlamentarului ales în circumscripţia noastră, vom observa cât adevăr zace în proverbul românesc: Cea mai bună pasăre e porcul!   

    Unii dintre senatorii sau deputaţii astfel depistaţi ar putea să se apere cu argumentul bărbătesco-strămoşesc: Ce să fac dom’le, trebuie să consum ceea ce vânez! Acuma, trebuie să recunoaştem, că la câţi vânători sălăşluiesc prin politichia românească e un argument de luat în seamă! Deşi, după cum arată aleşii noştri în covârşitoarea lor majoritate, e evident că domniile lor mai mult consumă animale decât le vânează!   

    De aceea, pentru că marea majoritate a acestui neam nu sânt nici şmecheri, nici hoţi şi nici graşi … hmm! Noi, cei de la Atelierul de Bere, considerăm că e bine să ne desprindem, ferm şi hotărât, de orice formă de ipocrizie culinară!   

    Şi astfel, să savurăm sincer şi deschis un mizilic sau un şoric, un ciolan pe varză sau un cârnat cu fasole, un şniţel cât un capac de găleată sau un gulaş picant de te ustură ochii şi nu în ultimul rând, o porţie generoasă de găluşte cu prune sau un papanaşi cu două etaje de frişcă.   

    Pentru că, aşa cum călătorului îi şade bine cu drumul, tot aşa clientului de la Atelierul de Bere îi şade bine cu o farfurie plină de bunătăţi în faţă, vegheată de aproape de o halbă cu berea casei de-un litru, împodobită cu două degete de spumă.   

    În definitiv, cine vine la Atelierul de Bere vine să mănânce şi să bea ca la carte şi nu să numere caloriile sau să facă cură de slăbire! Pentru asta sunt suficiente săli de fitnes sau alei de făcut jogging prin parcuri în Iaşi! 

  • Însemnări din carnetul unui gastronom de Păstorel

    -Sunt oameni care îşi închipuie că pentru a mânca bine e suficient să ai bani şi stomac. Se înşală, trebuie să ai şi cap.
    -De ce s-o fi spunând: a mânca o avere, chiar când averile se joacă şi se beau?
    -Naturaliştii clasează animalele nu după felul cum gândesc, ci după felul în care mănâncă: carnivore, erbivore etc.
    -Amorul este o ocupaţie recomandabilă între două mese bune.
    -Între vinul prost şi femeia infidelă e preferabil vinul bun.
    -Femeia beţivă şi bărbatul abstinent sunt cele mai eclactante dovezi că omul a ieşit din natură.
    -E mai puţin sălbatic să bagi cuţitul în adversar, decât să mănânci liniştit în faţa unui om flămând.
    -Se mai zice că toţi bărbaţii beţivi poartă coarne. Cred. Ce nu face omul la beţie?
    -Bate fierul cât e cald şi bea şpriţul cât e rece.
    -Ce-i preferabil oare: să toarne cineva apă minerală în vinul pe care îl oferi, sau să facă semne pe sub masă cu piciorul soţiei dumitale? Mare dilemă pentru un gastronom!
    -Nu e suficient să mănânci din ochi în timpul mesei pe vecina pentru a fi taxat de antropofag.
    -Dacă la restaurantul la care mănânci de obicei şi se serveşte vin oţetit, cere şi untdelemn şi pune-l în salată. Oferă apoi fafuria patronului, rugîndu-l să-ţi dea în schimb o sticlă de vin ca să închini în sănătatea lui.

  • Berbec la groapă de Roberta Aftanase

    Astăzi debutăm în acest prim număr al meniului ATELIERULUI DE BERE cu o reţetă în care, spre deliciul cititorilor, să punem în valoare tradiţia culinară moldovenească cu realităţile social-geografice în care ne zbatem noi, cei care locuim în Iaşi.  

    Primul pas ar fi aprovizionarea, deci util ar fi să găsim un berebec, nici prea mare dar nici mic. Iar ca următor pas ne-ar trebui o groapă. Din acest punct de vedere, aceasta provocare n-ar trebui să reprezinte nici un fel de problemă pentru un ieşean. Putem alege între cele de pe A.Panu, Copou sau Sărărie!   

    Noi am recomanda o groapă de 1,5 metri adâncime şi cu o arie de 1 metru pătrat, dar ideal ar fi să aibă vederea spre Palatul Culturii pentru a ne simţi şi noi părtaşi prin mica noastră reţetă la istoria acestui oraş.   

    În timp ce berbecul este jumulit de blană, aceasta fiind pusă în conservare pe un cuier dezinfectat, în groapă este indicat să să ardă o căruţă de lemne de fag sau măcar 3 metri cubi din schelele abandonate de pe şantierele din jur.   

    În timp ce jarul creşte până la grosimea de două lame de hârleţ, scoatem măruntaiele berbecului şi le sortăm:
      -inima, plămâni şi ficatul se toacă şi se amestecă cu hribi, ghebe, usturoi, cimbru, piper, boia şi oleacă de ceapă. După ce amestecul capătă consistenţă şi este aghezmuit cu un ţâr de rozmarin se mai toacă odată şi este returnat în cutia toracică a berbecului care a fost între timp jupuit cu grijă.
      -stomacul, precum şi alte măruntaie netrebuincioase vor fi puse într-o găleată ce va fi abandonată discret lângă un stâlp de iluminat stradal. De preferinţă pe partea carosabilă pentru a putea da vina pe conducătorii auto care aruncă din mers tot feluri de gunoaie.   

    Se ia berbecul reumplut şi se coase cu îndemânare în timp ce blana acestuia, bine aerisită, este folosită ca un palton şi returnată pe talia cornutului. După ce berbecul îşi recapătă blana care va fi cusută judicios, aceasta va fi acoperită cu un strat de lut de galben recoltat din smărcurile Bogonosului.   

    Mumia astfel obţinută va fi expediată fără prea multe fasoane cu un şut bine ţintit exact în mijlocul gropii pe patul de jar. Se astupă groapa cu pământ excavat din şantierele din vecinătate şi se tasează umplutura cu unul din buldozerele abandonate din centrul oraşului. Apoi facem ceea ce face cel mai bine meseriaşul de pe aceste meleaguri. Aşteptăm!   

    Când un bubuit înfundat va zdruncina pământul deranjând modelul desenat pe groapă cu şenila de pe buldozer, înseamnă că berbecul este gata. Se va dezgropa cu grijă, se va sparge vasul de ceramică obţinut prin topirea lutului pe blană , iar minunăţia dinlăntru se va servi cu multă bere.   

    Iar dacă mi-aţi ascultat sfatul şi berebecul l-aţi pregătit într-una din gropile de pe A.Panu, nu trebuie să căutaţi mult pentru că noi suntem aproape. Iar dacă ne găsiţi, vă recomandăm să încercaţi Berea Casei.   

    Chiar dacă o beţi singur, ea va va ţine de urât!